19 September 2011 ~ Comments

Vindeca partea INTUNECATA din tine !

Astazi continuam seria   “Vindecarea la nivel interior”  cu un articol despre partea intunecata a personalitatii noastre… sau aspectele interioare  pe care refuzam sa le acceptam ca fiind parte din noi, dar cu toate acestea n-avem nicio retinere sa le acuzam (cu inversunare chiar) cand le observam la cei din jur.

Obisnuiesti sa faci astfel de afirmatii ?

* “Nu-mi plac oamenii agresivi. N-as putea niciodata sa ma manifest astfel.” 

* “Nu pot sa inteleg cum sunt unii atat de laudarosi, eu n-as putea fi asa.”

*  “Urasc oamenii  lenesi / sau egoisti /  sau prefacuti / sau imaturi / sau oricare alt defect.”.

Daca nu te regasesti in niciunul din exemplele de mai sus, sunt sigur ca ai probabil alte lucruri pe care le detesti la cei din jur.

Poate nu urasti nici lenea, nici egoismul, nici laudarosenia… dar ceva tot exista – un defect pe care il vezi la cei din jur si te scoate din sarite.

Nu e neaparat un aspect “negativ”, sunt oameni pe care ii deranjeaza de exemplu faptul ca ceilalti se simt impliniti si fericiti. Asadar cu totii ajungem la un moment dat sa detestam, dispretuim sau acuzam anumite trasaturi si comportamente ale oamenilor care ne inconjoara.

Si acum SURPRIZA:

“TOT ce detesti /urasti / judeci /acuzi la cei din jur, se gaseste in TINE !!!”

Stiu, pare greu de crezut ca, desi te enerveaza la culme oamenii egoisti, chiar TU esti unul din ei (si nu de putine ori esti unul mult mai mare decat cei pe care ii acuzi – altfel nu te-ar deranja atat).

Poate tu spui…

“Hei, nu-i adevarat! Mie nu mi-a placut sa ma laud niciodata,

ba chiar m-am ABTINUT de la asta, cand puteam sa ma laud pe buna dreptate”.

Aha !

Ai spus exact adevarul, te-ai abtinut ! (“abtinut” e cuvantul cheie)

Practic tu ai simtit de fapt nevoia sa te lauzi, dar din cauza ca tu crezi ca lauda este ceva “nepoliticos” / “rau” / “imoral” / “pacatos”  ai refuzat sa o manifesti.

Practic ti-ai blocat (reprimat) dorinta de a te lauda, insa ea a existat deja in tine (chiar daca ai reusit cumva s-o maschezi, ea continua sa existe).

Partea interesanta e ca nu te poti abtine sa nu-i critici pe ceilalti cand ii vezi ca “se lauda ca nesimtitii” (daca nu cu voce tare, macar in gandul tau).

 

Te gandesti probabil:

“Cum isi permit ceilalti sa se laude fara retineri,

cand eu fac eforturi supranaturale sa ma abtin de la aceasta tendinta de a ma lauda?”,

…adica “Cum isi dau voie sa se manifeste astfel, in timp ce eu refuz sa-mi dau voie.”


Daca ai vazut vreoadata un om zgarcit care nu-si da voie sa consume nimic in exces, insa moare de invidie cand ii vede pe altii cum isi permit sa risipeasca cat are chef.

Si aici functioneaza acelasi principiu ca si cu lauda

“Cum isi permit altii, ceea ce eu imi refuz ?” (mai ales ca eu fac eforturi deosebite in acest sens).

Asadar te enerveaza la culme sa vezi ca altul isi permite ceea ce si tu ai vrea (fara sa recunosti), insa iti refuzi / nu-ti dai voie sa ai.

Daca tot suntem pe domeniul sanatatii, putem aminti de oamenii care “mananca sanatos”, dar care ii judeca / acuza pe “nesanatosii care  mananca orice”, deoarece acestia isi dau voie sa faca ceea ce si “sanatosii” ar vrea (la nivel inconstient probabil), insa isi refuza sub pretextul sanatatii.

Vorba vine, ce zici, oare acesta “viata sanatoasa” nu cumva e o manifestare a nevoii tale ascunse de a te simti superior celor din jur ?

Poate ca tu nu ai curajul sa te afisezi astfel, motiv pentru care iti manifesti superioritatea prin acest stil de viata “sanatos”. (insa fara sa recunosti asta – atat fata de cei din jur, cat si fata de tine insuti)

ADEVARUL…

…din toata aceasta poveste este ca in realitate TU esti si egoist, si lenes, si imatur si ai vrea sa mananci tot ce prinzi … iar daca nu ar fi asa nu i-ai  JUDECA / ACUZA  pe cei care se poarta in acet mod.

Astfel… tot ce acuzam la altii, tot ce ne enerveaza, toate defectele pe care le judecam la cei din jur sunt defapt defectele noastre pe care refuzam sa ni le acceptam, refuzam sa acceptam sa acestea fac parte din noi. ( Eu ? Egoist ? Niciodata !)

Partea mai proasta in toata treaba este ca aceste lucruri ne afecteaza deseori si sanatatea fizica. (unii sugereaza ca ar putea sta la baza unor boli grave, printre care si cancerul)

Ciudata treaba, nu-i asa ?

Faptul ca il acuzi pe vecinu’ pentru ca pierde vremea stand cu burta la soare in timp ce tu muncesti ca nebunul, poate sa  iti provoace tie cancer sau alta boala fizica( nu mai zic de cele sufletesti, precum invidia care nu te lasa sa dormi noaptea).

Suna incredibil, insa citind mai departe vei descoperi ca lucrurile NU sunt deloc atat de “supranaturale” precum par.

 

Alte exemple:

Pentru a intelege mai bine fenomenul neacceptari, mai luam cateva exemple din viata de zi cu zi:

Exemplul 1 : agresivitatea

Daca esti tipul de om care nu suporta agresivitatea (pur si simplu nu intelegi cum pot fi unii atat de agresivi), ai fi surprins sa afli ca acea agresivitate pe care o detesti si o acuzi la ceilalti se afla chiar in TINE ?

Insa tu esti un om “moral” sau “credincios”,

care ai stabilit la un moment dat in mintea ta faptul ca “agresivitatea este ceva rău sau pacatos” si de aceea “nu e bine ca tu sa fii astfel” – asadar trebuie s-o blochezi (reprimi).

Sau probabil ti-o blochezi din frica, provenite din experientele trecute in care ti-ai exprimat agresivitatea si ai platit scump pentru asta.

Ideea din capul tau care-ti spune ca “agresivitatea este ceva rău”, sau frica pe care o simti cand iti vine sa te manifesti agresiv este ceea care te face sa-i judeci si sa-i acuzi pe cei care se manifesta in acest fel.

Nu intelegi cum altii pot fi atat de agresivi, in timp ce tu “iti controlezi” mereu acest impuls, si porti MASCA de om bland (desi simti ca iti vine sa le rupi capul la toti din jur). Asadar tu te abtii, iti blochezi acest impuls, care oricum EXISTA deja in tine.

Bineinteles ca te va everva la culme cand oamenii din jurul tau se exprima agresiv fara nicio retinere, ba chiar ii vei acuza si judeca pentru faptul ca exprima liber  ceea ce TU nu-ti dai voie sa manifesti.

Cel mai probabil voi spune:

“Eu n-as putea sa fiu agresiv, mai ales ca ma enerveaza la culme oamenii agresivi”  – fara sa ma gandesc ca acea agresivitate este in mine, insa refuz sa mi-o accept.

 

INTREBARE:

Daca imi blochez / reprim tendinta de a fi agresiv, purtand o masca de om bland, tot agresiv sunt ?

Chiar mai agresiv, deoarece impulsul tau agresiv e tinut sub presiune, spre deosebire de ceilalti care si-l descarca cu lejeritate.

Mai mult decat atat, acel impuls de agresivitate pe care l-ai mascat va face tot posibilul sa se manifeste (sa iasa din tine la suprafata)  – si va resusi (100% garantat) in momentul in care presiunea acumulata in tine (de la atata mascare a ceea ce simiti) va fi insuportabila si se va descarca. Cel mai probabil o va face in momentul (si modul) in care te astepti cel mai putin.

Luand un exemplu practic, vorbim aici de cazurile “baietilor mereu linistiti si la locul lor” care intr-un moment in care “parca n-au fost ei” au macelarit-o pe-o vecina, au voilat-o pe colega…. sau au inceput sa traga cu mitraliera in colegii de clasa. Este interesant ca dupa astfel de actiuni majoritatea spun ca “nu stiu ce a fost cu mine, parca n-am fost eu”.

Sa fi fost descarcarea acelei agresivitati neacceptate, pe care au blocat-o un ultimii cativa ani ?

Te las sa meditezi la intrebarea asta.

La un nivel mai putin brutal, se poate intampla ca agresivitatea pe care o maschezi  fata de seful de la servici (pe l-ai lua la bataie de 3 ori pe zi), s-o descarci acasa pe partenerul de cuplu…sau de ce nu pe copii ?

Pur si simplu te trezesti ca vii de la servici cu chef de cearta, si nici macar tu nu stii de ce.

Sa fie oare din cauza ca ti-ai mascat agresivitatea mai devreme ?

hmmm… ciudata legatura nu-i asa  ?

 

Exemplul 2:  LENEA.

Probabil esti unul din cei care nu suporta oamenii lenesi. Pur si simplu simti ca-ti iesi din minti cand vezi oamenii ca “isi pierd vremea inutil”, “stau fara sa faca nimic” sau se relaxeaza.

Ia sa vad, ghicesti ?

Da, acea lene se afla chiar IN  TINE, insa refuzi sa ti-o accepti, deoarece deja ai catalogat lenea ca fiind “ceva rău” / “dizgratios”, ceva ce NU VREI si NU ACCEPTI sa faca parte din TINE (pur si simplu nu accepti ca si tu ai putea fi in anumite momente un lenes ordinar).

Te-ai gandit vreodata ca lenea ti-ar putea fi benefica ?

Lenea poate fi simpla ta nevoie naturala de a te relaxa (poate-ti da corpul un semnal codat), insa ideea din capul care-ti spune ca “lenea este rea sau pacatoasa”… te va face sa refuzi sa crezi ca ai dreptul la a te releaxa… dreptul la a nu face nimic (macar pentru o ora din zi – de exemplu.)

La fel ca in celelalte exemple,vei condamna lenea aparuta la cei din jur, simtindu-te probabil revoltat de faptul ca altii isi permit sa isi acorde un timp in care nu fac nimic, in timp ce tu nu iti dai voie sa faci asta. In acest caz, esti foarte probabil tipul de persoana care nu poate dormi noaptea, deoarece are mintea mereu plina, iar in concedii te gandesti doar la problemele de la serviciu, refuzand sa crezi ca ai dreptul sa te relaxezi – sau sa stai fara sa faci nimic.

La un nivel inconstient (adica fara sa iti dai seama) tu simti un sentiment de vinovatie de fiecare data cand iti permiti sa te relaxezi  (sau sa nu faci nimic).

Chiar daca la nivel constient tu ai vrea sa te relaxezi, sa-ti golesti mintea, simti ca e ceva acolo care nu te lasa, ceva care te tine mereu in priza si nu stii ce.

Te intreb: Sa fie oare acel tipar de “nu am voie sa nu fac nimic”, pe care l-ai repetat mereu din ziua in care ai considerat ca “lenea e ceva rău” (adica in ultimii 20 de ani) ?

Oricat ai vrea, nu poti schimba intr-o zi ceea ce repeti zilnic de cateva zeci de ani, indiferent cat de motivat esti tu sa te relaxezi in aceasta seara. Tind sa cred ca nu vei reusi. (ce pesimist sunt, asa-i ?).

Totusi daca cumva ai reusi sa te detasezi, sa te relaxezi, sa iesi din priza, cel mai probabil te vei simti vinovat pentru  pe care ti-ai permis-o. Daca esti tipul mai religios probabil te vei simti “mai pacatos” (e acelasi lucru cu “vinovat”).

Si da, nu e nevoie sa te pedepseasca nimeni pentru asta, te vei pedepsi singur prin si mai putin timp acordat pentru odihna, si bineinteles mai multa munca (probabil irationala).

Alte exemple des intalnite ar putea fi:

* Invidia, mânia, egoismul... toate acestea cand te enerveaza la altii, se gasesc de fapt in tine insa refuzi sa le accepti, deoarece crezi ca sunt “rele”. Sa nu uitam ca invidia poate fi folosita pentru a deveni mai bun in domeniul in care lucrezi, mai degraba decat sa fie folosita pentru a-i face rău colegului tau de munca, care pur si simplu isi face treaba mai bine ca tine.(probabil e mai perseverent)

* Oamenii suparati pe viata care ii judeca pe cei care se bucura de viata. Adica “cum adica eu nu-mi dau voie mie sa fiu fericit, in timp ce alti “nesimtiti” se bucura de viata fara nicio treaba. Ei nu stiu ca nu au voie?” Raspuns: Nu, ei nu stiu. Totul e doar in capul tau !

* Si preferatii mei sunt crestinii pardon “crestinii”. (observi ghilimelele ?)

Mai ales cei “foarte sfinti” care isi refuza constant nevoile naturale, si drept urmare ii judeca /acuza /dispretuiesc pe “pacatosii”, care isi permit sa nu tina post sau sa faca exact ce simt (o sa-i mance pe ei iadu’, nu-i asa?).

Normal ca dragii nostri  “sfinti” n-o sa accepte ca si ei au aceleasi dorinte (ba chiar mai intense, deoarece sunt tinute sub presiune), insa refuza sa le accepte ca fiind parte din ei, altfel NU le-ar  acuza/judeca  la cei din jur.

O explicatie frumoasa care dezleaga aceasta dilema a “crestinilor” o da tot un crestin (insa fara ghilimele), si anume Nicolae Steinhardt:

“Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat

răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său.

Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul,

care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte!
Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi.” (!!!)


Intrebare capcana:

Care e mai “pacatos“, cel care pacatuieste sau cel care sta pe margine si-l  judeca pe pacatos ?

Asa cum observi si citatul de mai sus,  simplul fapt ca judeci / acuzi pe altii te coboara mai jos decat cel care il judeci / dezconsideri / acuzi. Normal ca dorinta mea ascunsa, e mai “al dracu” ca cel care cel care are curajul sa o exprime liber, deoarece la el e sincera, in timp ce la mine e ascunsa si sub o presiune care anunta o explozie iminenta.

Asadar tu n-o s-o judeci pe aia care se culca cu 100 de barbati, decat daca si tu ai aceeasi dorinta… poate chiar la puterea a doua, mai ales ca o tii sub o presiune care e gata sa explodeze la orice ora. (insa refuzi sa accepti asta probabil din frica de a cu fi catalogata ca fiind o “bitch” – de catre altele care isi refuza /reprima acelasi impuls – e un lant vicios)

Nu intamplator se spune ca  ceea ce respingi cu voce tare, te atrage in tacere”…iar aici imi vine in minte imaginea luptatorilor inversunati impotriva sexualitatii. Oare ce ne-am face fara ei ?

Oricum toate exemplele de mai sus sunt valabile si vice-versa, si vorbim de egoistii care ii considera pe altruisti “fraieri”, sau de ateii care ii desconsidera pe credinciosi, sau de lenesii care pe care ii dezgusta “stresatii”.

Sper ca se intelege ca nu atributele din exemple sunt importante, ci modul in care ne raportam la ele. Adica cel egoist si cel altruist sunt la acelasi nivel, nu e niciunul mai bun atata timp cat ambii se desconsidera / acuza / judeca reciproc.

“Nu judecati, ca sa nu fiti judecati” – spunea si intemeietorul crestinismului acum vreo 2000 de ani.

———————————————————————

 

TEST

Pentru a verifica daca ai inteles despre ce e vorba in cele de mai sus, ti-am pregatit un mic test (stai relax’, nu-i pe note):

1. De ce acuza ‘fetele cuminti’, pe cele care se culca cu mai multi barbati ?

Indiciu: Si fie oare din cauza ca au aceeasi dorinta, insa si-o refuza de dragul imaginii de “fata cuminte”? (nu stiu, intreb si eu).

2. De ce catalogheaza “divele” pe fetele sincere si naturale ca fiind, citez “ţărănci needucate” ?

Indiciu: Sa fie din cauza ca ele nu-si dau voie/nu-si permit sa se comporte natural (desi ar vrea), deoarece le e frica sa-si piarda (falsa) imagine de “diva”).

…si ca  sa nu fiu acuzat te misoginism…

3. De ce cred barbatii ca a-ti exprima sentimentele liber este un gest care te face mai “muiere”, “fraier” sau “gay” ?

Indiciu: Sa fie oare din cazua ca ei sunt la fel de sensibili, insa refuza sa accepte ca si ei o astfel de latura ?

– timp de lucru 3 minute, 1 punct e din oficiu…si nu copiem, ca n-am chef sa fac pe gardianu’.

——————————————————

 

Manipularea

Sa nu uit sa mentionez, ca unul din cele mai neplacute lucruri in ceea ce priveste reprimarile (sau blocarea impulsurilor interioare) este faptul ca se folosesc in scop manipulativ, si cel mai des chiar in relatii de cuplu si familii.

Iti suna cunoscut asta:

“Eu nu ma culc cu alte femei, draga (tradus: desi as vrea asta, dar imi refuz acest impuls), de aceea am pretentia ca nici tu sa nu te culci cu alti barbati

Deci tu presupui din start ca daca TU ai aceasta tendinta de infidelitate, SIGUR il are si partenerul tau de culpu !

(Hei, dar te-ai gandit vreodata ca pana acum ei nici nu i-a trecut prin cap asa ceva ? De ce presupui ca toti gandesc si simt la fel ca tine ?)

Cred ca se confirma vorba aia ca gelosii inseala mai repede decat ce-i pe care-i suspecteaza de infidelitate. (cert este ca dorinta in ei exista, si nu de putine ori e chiar mai mare decat la cel pe care il acuza –  normal, altfel nu l-ar acuza /judeca).

Deci… e absurd sa manipulezi pe altii cu dorintele tale reprimate, care EXISTA deja in tine, insa ti le refuzi dintr-un motiv sau altu (poate ai vrea si n-ai cu cine – si asta poate fi un motiv).

 

Alt exemplu de manipulare il putem da in privinta oamenilor egoisti (care nu-si accepta egoismul – care nu e tocmai ceva rău).

Daca acuzi egoismul si il consideri “ceva rău”, un defect al celor din jur (care te si enerveaza), inseamna ca chiar TU  ai tendinta de a fi egoist, insa ti-o refuzi/ reprimi / blochezi.

Ai vrea sa-ti satisfaci o gramada de dorinte, insa “te sacrifici” pentru ca tu crezi ca “nu e bine” (sau e pacat, sau e imoral, sau ti-e frica) sa fii egoist, motiv pentru care nu-ti dai voie sa iti satisfaci propriile nevoi si dorinte.

Bineinteles ca ii vei acuza pe toti ceilalti care isi satisfac liber nevoile (“egoisti fara suflet ce sunteti !”), si vei incerca sa-i manipulezi spunandu-le:

“Eu imi sacrific dorintele mele (egoiste) pentru tine, de ce nu faci si tu la fel pentru mine? “

Normal ca nu-si dau seama ca pentru a face pe altul fericit, NU TREBUIE sa te faci pe tine nefericit, ci chiar din contra.

Un nefericit care incearca sa faca pe altcineva fericit, este asemenea  unui om cu un salariu de 3 milioane care incearca sa dea altora 10.000 de euro. El nu vrea nici in ruptul capului sa inteleaga ca nu are acei bani. Nu ai cum sa dai cuiva ceva ce tu nu ai, fie ca e vorba de bani, fericire sau iubire. (absurd)

Asadar tu nu poti face pe altii fericiti, decat daca nu te faci PE TINE mai intai…iar incercarile de a-i trage pe ceilalti in nefericirea ta indemnandu-i sa-si refuze si ei propriile nevoi (asa cum faci tu), cu siguranta  NU iti va aduce fericirea la care visezi.

Aceasta e 100% garantat, indiferent cat incerci tu sa dai vina pe ceilalti pentru nefericirea ta. (Ex. “Din cauza ca ceilalti sunt egoisi si nu se gandesc la mine eu sunt nefericit.” … desi e tentant pentru oricine sa faca astfel de afirmatii, nu e o chestiune care tine de realitate, ci doar de iluziile din capul nostru.)

In concluzie manipularea altora prin impunerea unor restrictii nu-ti va aduce NICIODATA fericirea, ba chiar din contra, te va baga mai adanc intr-o lume ghidata frica,  nefericire, si bineinteles suferinta interioara.

DE RETINUT ca nu e de vina celalalt pentru fericirea pe care tu insuti refuzi sa ti-o acorzi !

Si acum o anecdota cu Mulla Nasrodin (un fel de Bulă din cultura islamica), care ne vorbeste despre responsabilitatea pentru propria nefericire/suferinta:

“Cineva l-a intrebat pe Mulla Nasroddin:

“De ce esti atat de trist?”

Mulla a raspuns:

“Sotia mea a insistat sa nu mai joc carti si alte jocuri de noroc,

sa nu mai fumez si sa nu mai beau,

iar eu am renuntat la toate aceste lucruri.”

Omul a spus: “Sotia ta trebuie sa fie foarte fericita acum”.

Nasruddin:

“Tocmai asta e problema.

Acum nu mai are de ce sa se planga asa ca este foarte nefericita.

Incepe sa vorbeasca, dar NU ARE DE CE SA SE PLANGA.

Acum NU ma mai poate face PE MINE RESPONSABIL PENTRU NEFECIRIREA EI.

Credeam ca daca o sa renunt la toate aceste lucruri o voi vedea mai fericita,

dar a devenit mai nefericita ca oricand. ”

 

Ironic, nu-i asa ?

Sper ca intelegi acum ca  NU ai dreptul sa faci pe NIMENI din jur responsabil / vinovat pentru propria nefericire / suferinta.

Nici pe persoane, dar nici macar pe evenimente nu putem da vina.

Daca suntem cu adevarat fericiti, suntem ACUM, independent de tot ce ne inconjoara.

Exemple in acest sens ar fi Nicoale Steinhardt sau Richard Wurmbrand, oameni care suferind in inchisorile comuniste, si-au dat seama ca fericirea este ceva ce tine exclusiv de propria persoana, si nu de persoanele si evenimentele din jur, care, vorba vine, nu erau tocmai placute, mai ales ca te bateau de 3 ori pe zi iar apoi te umileau facandu-te sa-ti mananci excrementele (ca sa-ti faci o idee despre cum era viata  in legarele comuniste ).

Asadar daca esti unul dintre cei care ii acuzi pe toti si pe toate pentru suferinta ta (pe care tu singur ti-o provoci), ti-ar prinde bine o privire mai atenta in interiorul tau pentru a observa REALITATEA, si anume ca NIMENI nu este responsabil pentru starea ta, in afara de tine.

Doar tu singur alegi sa fii nefericit. Persoanele din jur sunt doar tapii ispasitori pe care mintea ta ii cauta pentru a justifica starea de suferinta.

Pe de alta parte daca esti inconjurat de oameni care te invinovatesc pe tine pentru nefericirea si suferinta lor, ar fi bine sa nu-i iei in serios (mai pe romaneste:  “nu-i crede cu niciun chip !”)

Daca esti copil, nu notele si nu faptul ca nu te pricepi la matematica ii fac sa fie nefericiti si suferinzi pe cei care te cresc, acestea fiind doar justificari pe care le-au gasit pentru a-si motiva cumva propria stare de nefericire/neimplinire.

In realitate fiecare e 100% responsabil pentru ceea ce simte ( fericire  / suferinta / gelozie / neimplinire  etc. ).

Daca partenerul tau de cuplu te face sa te simti vinovat pentru ca el se simte nefericit si neimplinit sau pentru ca relatia voastra merge prost, nu-i cadea in plasa ! (nu-l crede !)

Mai inteligent ar fi sa-i explici ca nu e tocmai avantajos sa dai vina pe persoanele dragi pentru propria neimplinire interioara.

Daca proprii copii te invinovatesc pentru nefericirea lor, pentru modul in care i-ai crescut, ar fi bine sa le explici ca ar fi mult mai benefic pentru ei sa fie fericiti acum (in timpul care le-a ramas) decat sa-si piarda vremea (sau anii) reflectand in varful patului la amintirile din trecut.

In final vom retine ca fiecare este responsabil pentru propria suferinta si este inutil sa-i faca pe cei din jur sa se simta vinovati sau impovarati pentru nefericirea lor. Ar fi mult mai inteligent sa caute in interiorul lor motivele, decat sa mearga pe care usoara (si mincinoasa) a invinovatirii celor din jur.

Revenind la partea cu sanatatea, probabil te intrebi…

 

Pot aceste lucruri sa ma imbolnaveasca FIZIC ?

Uite un exemplu interesant:

Sa zicem ca tu lucrezi angajat la o firma unde te porti ca un baiat bun si nu de putine ori sefu si colegii spun ca “asa baiat linistit, mai rar”. Desi reusesti de ani de zile sa afisezi MASCA asta “a bunui angajat”, in realitate tu nu-l suporti pe seful tau iar pe colegi nici atat, mai ales ca au ciudatul obicei de a face glume pe seama cheliei tale. Daca ai putea i-ai impusca pe toti, nu inainte de a le aplica o metoda de tortura lenta. Dar din diferite motive (cum ar fi frica de a-ti petrece restul vietii in inchisoare)   te porti in continuare masca de om bland… desi in tine zace o agresivitate turbata.”

Intrebare:

Unde se va descarca acea agresivitate care pe care o tii inauntru cu forta ?

Probabil intuiesti: IN TINE – asadar si in Corpul Tau (ca si el face parte din tine).

(asta daca nu cumva nu-ti descarci agresivitatea luand la pumni nevasta sau practicand un sport de contact in timpul liber – varianta a doua fiind chiar o idee buna).

Astfel vedem ca ceea ce nu exprimi niciodata (blochezi in tine) se va descarca la un moment dat in corpul tau si-l va imbolnavi.

Si ce crezi ca este pentru corpul tau acea agresivitate reprimata ?

Ai ghicit: OTRAVA.

Nota: Nu uita ca toate acestea se intampla unui om bland si cum se cade, care in viata lui nu s-a manifestat agresiv fata de cineva.

 

Iata un citat interesant despre legatura dintre emotiile reprimate si afectiunile fizice:

“Dacă ai auzit vreodată despre unitatea minte-corp, acum ai şi o reprezentare a consecinţelor acestei unităţi psihosomatice.

De la banala migrenă, trecând prin ameţeli, palpitaţii, afecţiuni gastrice sau dureri de dinţi şi până la necruţătorul cancer poţi identifica, dacă eşti atent, chipul UMBREI.


Pulsiunile (emotionale) care apar înăuntrul nostru caută în mod activ să se descarce,
aşa cum o minge pe care o ţii sub apă caută să iasă la suprafaţa.

Fizice sau psihologice, legile nu pot fî ignorate.


Pardon! Ele pot fî ignorate, dar cu un anumit preţ.

Poţi ignora legea gravitaţiei şi să te arunci de la etajul 3.

In cazul în care nu eşti pisică, şi am motive să cred că nu eşti, preţul va fi o vizită, nu tocmai de curtoazie, la clinica de ortopedie.


Similar, dacă nu ţii cont de faptul că pulsiunile nu pot fi reprimate decât temporar.


Indiferent însă de ceea ce blochează descărcarea pulsiunii, tensiunea care se acumulează nu poate fi reţinută decât până la o anumită intensitate.


La unii pragul este mai mic, la alţii mai mare.

Dar toţi au o limită!

Dincolo de această limită de toleranţă începe BOALA.


Conţinuturile psihice RESPINSE în inconştient

încep să afecteze corpulexprimându-se prin el.


Este ca şi cum inconştientul s-ar revărsa în corp.
Nevoile sistematic frustrate şi dorinţele nerealizate sau interzise
sunt surse de TENSIUNE pentru organism.


Metaforic vorbind, încărcătura negativă a acestor frustrări constante e un fel de substanţă nocivă, un fel de otravă pentru organism.

In timp, suferinţa psihologică reprimată se manifestă ca suferinţă fizică.


Este ca şi cum ai avea unele nemulţumiri legate de serviciile administraţiei localeşi,

ca orice cetăţean civilizat, depui o reclamaţie sau o sesizare la Primărie.

Nu-ţi răspunde nimeni şi mai depui una. Şi încă una.

La un moment dat, cedezi şi te duci glonţ in biroul primarului, unde începi să ţipi.


Suferinţa fizică (boala) este ţipătul inconştientului tău supraîncărcat.”

Fragment extras din cartea “Umbra” de Adrian Nuta

 

Asa cum ai vazut mai sus, impulsurile aparute in interiorul nostru, citez, cauta in mod activ sa se descarce, asa cum o minge pe care o tii sub apa tinde sa iasa la suprafata.”

Cu niciun chip nu vom putea tine un impuls  interior in noi pentru totdeauna.

La un moment dat va iesi la suprafata intr-un fel sau altul:

1. In cazul nefericit, acea agresivitate pe care n-o accepti, sau acel egoism pe care nu ti-l permiti, sau acea lene pe care nu-ti dai voie s-o ai, sau acea invidie pe care refuzi sa recunosti c-o ai… va iesi la suprafata printr-o boala fizica.  Metaforic vorbind “corpul  plateaste pentru pacatele sufletului.”

Isi asuma toate acele “defecte” pe care tu refuzi sa ti le accepti (“Lasa-ma in pace domnule ca eu nu sunt invidios, ba chiar nu suport invidia !” – te-ai dat de gol.).

Oricum e un gest de iubire al corpului, un sacrificiu tacut pe care si-l asuma in favoarea sufletului – pentru care am putea sa-i multumim.

La unii se manifeste ca o simpla migrena, raceala sau alta afectiune banala, in timp ce altora li se solidifica intr-o tumora.

Altii insa se trezesc ca tot ceea ce au reprimat incepe sa le iasa prin piele (de la acnee si eczeme pana la boli cronice precum lupus sau psoriarsis). Alteori se  poate sa nu te simti in niciun fel bolnav, insa transpiri mai umlt decat ceilalti si nu stii din ce cauza.

Te-ai gandit vreodata ca ceea ce blochezi in tine s-ar putea sa se manifeste exact prin acea transpiratie excesiva ?

Oricum manifestarile pot diferi de la om la om, nu intamplator au aparut acele tabele cu cauzele spirituale ale bolilor, care presupun ca fiecare afectiune contine si o componenta emotionala (pe langa cea fizica).

Totusi pe alti oameni impulsurile interioare reprimate nu apuca sa-i imbolnaveasca fizic, deoarece se descarca din situatii neasteptate si nu de putine ori tragice.

2. In cazul tragic, daca impulsul refuzat este acea agresivitate din exemplul de mai sus, ea se va descarca probabil in urma unui eveniment de la ‘Stirile de la ora 5’, cu tine in rolul principal.

Ori daca pe langa agersivitate mai iti respingi si impulsurile sexuale, se poate sa-ti fi violat si colega de biro, descarcandu-ti sentimentele pe care le aveai fata de a de ani buni, insa le tineai blocate in tine (asta in cazul in care nu ti-ai descarcat acest impuls acasa – cu mana dreapta, in fata calculatorului).

3. In cazul fericit… DA!  EXISTA si cazul fericit si acela este SCOPUL FINAL al acestui articol, despre care afla citind mai departe.

Observam ca odata ce simti “ceva” inauntrul tau, odata ce a luat viata in tine un impuls (fie ca e impulsul de a sari pe fata aia care-si etaleaza fara rusine fundul obraznic intr-o pereche de pantaloni mulati), el nu mai poate fi negat deoarece EXISTA deja (a fost deja creat), si va cauta permanant un mod de a iesi la suprafata. (iti suna cunoscuta afirmatia: “cine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui” ?).

Asadar orice impuls care apare in interiorul nostru EXISTA DEJA (e real), chiar daca inca nu a fost manifestat la exterior prin fapte sau vorbe, inlauntrul nostru el exista si este real, chiar si viu). Poate s-a manifestat prin acea durere de cap care nu te lasa de 3 zile, te-ai gandit la posibilitatea asta?

Desi noi incercam deseori sa negam, sa omorim ceea ce am simtit, sa ne prefacem ca nu am simtit nimic, impulsul continua sa existe acolo in tine asteptand momentul potrivit pentru a iesi la suprafata.

Iata un citat interesant care vorbeste despre acest fenomen:

“Pulsiunile care apar înăuntrul nostru au un singur scop:

să se descarce în exterior!

Energiile vor să se exprime şi aici nu e nimic de negociat cu ele.

Puterea Eului de a le opri sau înfrâna este dramatic limitată.

Dincolo de un anumit prag, Eul, oricât ar fi de solid, trebuie să cedeze.

Citat din cartea “Umbra” – de Adrian Nuta

Asadar tot ce continem in interior va iesi mai devreme sau mai tarziu la iveala.

Fie ca va iesi prin boala fizica, fie ca va iesi printr-o actiune necugetata. Ceea ce refuzam sa acceptam in noi ne va lua prin surprindere manifestandu-se exact in momentul in care ne asteptam mai putin, iar manifestarea este  inevitabila.

Cred ca e destul de greu sa accepti ca acea invidie ascunsa pe care o nutresti pentru colegul de munca,  dar si acea atractie secreta pe care o simti pentru vecina de vis-a-vis vor iesi odata la suprafata. (sub  o forma sau alta)

Partea buna pentru tine e ca nimanui nu-i va trece prin cap (si nici chiar tie) faptul ca starea ta de sanatate se deterioreaza pe zi ce trece, tocmai din cauza acestor emotii pe care te straduiesti zilnic sa le tii in tine.   ( cu exceptia cazului in care te vede un psiholog suficient de ‘nebun’ ca sa faca astfel de asocieri).

Bineinteles ca ramane deschisa si posibilitatea sa explodezi intr-un moment in care nimeni nu se asteapta, si drept urmare sa-i iei la bataie pe cei din jur, motivand-ti apoi comportamentul cu afirmatii te tipul “nu stiu ce-a fost cu mine, parca n-am fost eu”.

De fapt n-ai fost chiar tu (desi ai fost in mare parte si tu – din trecut), ci trairile interioare pe care ti le-ai reprimat/blocat in ultimii ani sau zeci de ani, dupa caz.

Ideea pe care vreau s-o subliniez aici este ca nu este deloc avantajos sa ne blocam / reprimam trairile interioare si sa purtam o MASCA care mai devreme sau mai tarziu ne va face sa explodam.

Asadar sa retinem ca….

Este INUITIL sa porti MASCA !!!

E in dezavantajul tau sa nu fii tu insuti, sa-ti reprimi sentimentele si impulsurile interioare care vor iesi oricum intr-un fel sau altul la suprafata.

* Agresivitatea pe care ti-o reprimi la serviciu se va descarca foarte probabil in familie, cand toti se intreaba de ce ai venit acasa nervos si strigi ca nebunu prin casa. Te impaci cu asta ?

* Nevoia de control pe care nu ti-o poti satisface intre oameni, te va transforma intr-o imitatie de Hitler  “acasa”.  Si cu asta esti ok ?

* Amabilitatea fortata si prefacuta pe care o afisezi cand ai musafiri, se va transforma intr-o raceala cu propria familie dupa ce acestia vor fi plecat. S-a meritat efortul amabilitatii ?

* Timiditatea pe care incerci s-o maschezi fata de anumiti oameni, te va face sa te porti ca un nesimtit ordinar intre oamenii langa care te simti in siguranta.

* Frica de a te exprima liber si a spune oamenilor ce gandesti, va lua forma unor injuraturi porcoase in fata persoanelor dragi (sau langa care te simti in siguranta) ori cand esti beat si toate impulsurile blocate ies liber la suprafata.

* Dorinta reprimata de a-ti lua la pumni un coleg de serviciu, se va manifesta probabil printr-o bataie pe care i-o aplici animalului tau de casa… sau copilului tau… sau nevestei (dupa caz)..sau poate te bati pe tine cu pumnii in cap (se poate si asa).

Nu intamplator “baietii buni si linsititi” ajung criminali, chiar daca “nimeni nu s-ar fi asteptat” . Acesta e pericolul de a nu fi tu insuti, pericolul MASTILOR.

Ne afisam ca ingeri, insa la nivel interior ne transformam treptat in demoni.

 

Toate impulsurile interioare isi au o origine, de care in cele mai multe situatii nu esti constient (adica nu stii de unde-ti provine nevoia asta de a-i strange de gat pe totii), motiv pentru care le descarci in situatiile si pe persoanele nepotrivite.

Ce vina are sotia ta ca nu te poti impune in fata lui sefu’to care nu da doi bani pe tine ?

Ce vina au prietenii tai ca tu faci criza de timiditate in situatiile noi ? Si exemplele pot contiuna.

Daca esti putin atent la persoanele din jur, vei observa cat de clar se vad aceste fenomene despre care vorbim si iti va fi mult mai clar de ce unii oameni actioneaza nepotrivit in momentele nepotrivite si fata de persoanele nepotrivite. Totul este o chestiune de transfer de  impulsuri interioare.

In sfarsit, TOATE acestea de mai sus ne afecteaza pe toate planurile incusiv cel al sanatatii fizice. Asadar cred ca observi ca reprimarea nu e deloc o treaba avantajoasa in niciunul din aspectele vietii.

Acestea fiind spuse,probabil te intrebi ce e de facut ?


Vindecarea inseamna TRANSFORMARE

O intrebare pe care am fi tentati s-o punem in aceasta situatie este:

Cum as putea sa nu mai simt ce simt ?

Cum as putea sa ma schimb ?

…ceea ce e echivalentul intrebarii:

Cum as putea opri ceea ce NU poate fi oprit ?

Adica daca ceea ce este in mine se va manifesta oricum, fara ca eu sa-i pot sta in cale (pentru mult timp)…

…ce-as mai putea eu sa fac ?

Intuiesti raspunsul ?

As putea sa NU mai incerc sa opresc/blochez nimic din ce simt…
…ci sa folosesc totul in favoarea mea.

Ce zici ? Inteligent sau nu ?

Este ca si cum ai inota intr-un râu involburat, care curge cu o viteza care-i permite sa mature totul in cale, iar tu decizi sa inoti impotriva cursului (faci pe desteptu’). Nu ar fi deloc inteligent, ba chiar ti-ai pune in mod inutil viata in pericol – dar cu toate acestea tu te incapatanezi sa inoti impotriva curgerii.

Ce sanse crezi ca ai ?

Prea mici.

Astfel este si Viata, cu impulsurile pe care ni le da in ficare zi.

Ea curge asemenea unui torent prin noi toti  insufletindu-ne si punandu-ne in miscare.

Frumusetea vietii este data de acest torent, care uneori se transforma de-a dreptul in tornada.  Si nu exagerez deloc.

Incercarea de “a inota” impotriva Vietii care curge prin noi si ne da viata, ne va duce mai devreme sau mai tarziu la (auto)distrugere. Unii rezista mai putin, altii mai mult, insa in cele din urma cu totii vom fi infranti. Este ca si cum te-ai lua  la bataie cu Dumnezeu.

Pe de alta parte, altii, mai inteligenti, au ales sa curga odata cu acest curs la vietii fara sa se impotriveasca, reusind sa foloseasca in avantajul lor aceasta Forta Nevazuta care pe unii  i-a distrus, in timp ce pentru altii a fost cea mai mare binecuvantare. ( oare de asta se spune ca “Dumnezeu e iubire desavarsita, dar este si un foc mistuitor ?”)

Este alegerea noastra daca vom folosi acesta Forta in avantajul nostru sau vom incerca sa luptam impotriva ei, s-o blocam sau sa-i obstructionam curgerea.

Ba chiar am putea (cu putina inteligenta) sa ii canalizam cursul spre o directie care ne avantajeaza, exact in felul in care, in viata reala,  pot directiona cursul unu râu spre o hidrocentrala pentru a produce curent electric. Aceeasi apa care ar fi putut sa inunde sate intregi si sa lase o gramada de familii pe drumuri, este folosita/directionata in mod inteligent pentru a produce energie electrica.

“Nu este forţa brută a voinţei, ci forţa subtilă a inteligenţei.

Uzând de inteligenţa sa, Eul poate orienta aceste energii într-o direcţie sau alta,

le poate canaliza astfel încât ele să aducă beneficii

sau măcar pagubele pe care le produc să fie minime.

Un torent bine îndiguit, în loc să inunde localităţile din aval, 

poate fi pus la treabă într-o hidrocentrală.

În loc de a distruge recolte, case sau fiinţe umane, va genera curent electric.”

Citat din cartea "Umbra" de Adrian Nuta

 

De exemplu acelasi impuls al atractiei care ne face sa-i daruim o floare iubitei de 8 Martie, ne poate face sa intram in depresie care ne afecteaza pe toate planurile deoarece zicem ca “suferim din iubire”. E acelasi impuls, exact ca  in exemplul de mai sus despre hidrocentrala, insa canalizat in directii diferite.

 Si in ce directie crezi ca-si canalizeaza impulsurile cel care “sufera din iubire” si simte ca nu mai vrea sa traiasca? In interiorul sau. Practic nu le descarca, ci le tine in el (le blocheaza), lucru care il distruge pe interior si in cele din urma il impinge la gesturi irationale.

Sau alt exemplu, aceeasi invidie care l-a facut pe unul sa se ia la bataie cu colegul de serviciu, l-a facut pe altul sa se antreneze intens pentru a deveni cel mai bun in ceea ce face. E exact acelasi impuls ‘blestemat’ al invidiei , care folosit in mod contructiv a devenit o binecuvantare.

Inteligenta face diferenta.

Intelepciunea insotita de iubire (acceptare),  este capabila sa transforme cei mai intunecati demoni (fie si cel al invidiei) in ingeri de lumina.

Acelasi principiu se aplica la toate trairile noastre interioare, n-o sa ne putem impotrivi niciodata agresivitatii (daca e in firea noastra), nici impulsului atractiei sexuale si nici unei dintre energiile din noi, SINGURUL lucru pe care il putem face este sa folosim aceste energii in avantajul nostru (adica le folosim inteligent).

“Gândeşte-te la cineva care este trist. Tristeţea lui poate deveni bucurie.

Iată cum: el îşi exprimă tristeţea într-un cântec.

Pe măsură ce cântecul este scris, tristeţea dispare. Linia melodică este tristă, cuvintele sunt triste, dar autorul se înseninează.

Apoi cineva aude cântecul şi îi răspunde.

Ceva se schimbă. Contactul naşte bucurie. Mergi mai departe cu gândurile. 

Cântecul este imprimat şi mii de oameni cumpără discul. 

Artistul este remarcat, premiat, ovaţionat.

Ce a mai rămas din tristeţea lui ?

Citat din cartea “Umbra” de Adrian Nuta

 

Vedem ca  Viata este neutra, e nu are nimic cu Popescu care sufera o depresie cronica pentru ca nu-si poate manifesta energia care curge prin el, si nici nu ii tine partea lui Ionescu care si-a directionat inteligent aceasta energie pentru a ajunge campion la saritura cu prajina, de exemplu.

Dumnezeu n-a tinut cu unu si l-a devavantajat pe altu, ci totul a depins de deschiderea spre Viata si inteligenta  fiecaruia. Unul s-a inchis in el, in timp ce celalalt a curs odata cu Viata (sau Dumnezeu, vorbim de acelasi lucru). Toata aceasta smecherie, prin care transformam impulsurile interioare in actiuni contructive si benefice poarta numele de Transfigurare.

Transfigurarea

 “Pentru a ucide un animal nu îti trebuie multã minte.

Orice tâmpit poate omorî un cal nãrãvas, un câine sau un sarpe.

 Însã pentru a îmblânzi un animal, pentru a intra într-o relatie armonioasã cu el,

 ai nevoie ceva  întelepciune si sensibilitate.

 De ce ar sta lucrurile altfel cu animalele sãlbatice dinãuntrul tãu ? “

 […]

 Conţinuturile psihice respinse au o particularitate interesantă: sunt vii !

 Este ca şi cum ai încerca să închizi în debara o pisică neastâmpărată.

 Crezi că va sta cuminte acolo, torcând ? “

 Citat din cartea “Umbra” de Adrian Nuta

Energiile din noi sunt asemenea unor animale care la inceput sunt salbatice, insa pe masura intram in contact cu ele ajung sa ne fie prieteni de nadejde. Totusi cu cat le ignoram mai mult, incercand sa ne prefacem ca nu exista, cu atat vor deveni mai turbate.

Timiditatea (neacceptata), de exemplu, pe care o simti in situatiile cand cunosti oameni noi, nu va disparea niciodata atata timp cand tu refuzi sa crezi ca ea exista in tine. La fel ca in citatul de mai sus, vorbim despre acea pisica pe care ai inchis-o in debara, incercand sa te prefaci ca nu exista. Ea se va zbate incontinuu iar in momentul in care te astepti mai putin (probabil cand ai musafiri in casa) ea va iesi de acolo, dar turbata…distrugand totul in jur.

Totusi aceeasi pisica  putea la fel de bine sa fie animalul de companie pe care ti-l doreai dintotdeauna – daca ai fi iubit-o si te-ai fi imprietenit cu ea. De aceea este mai inteligent sa accepti de la bun inceput ca exista “o pisica” in casa ta, de care nu ai cum sa scapi (e nemuritoare, nu poate fi omorata, dar’mite inchisa in debara). La fel exista si timiditatea in tine, de care nu poti sa scapi si care “iese din debara” in situatiile cand te astepti mai putin, facandu-te sa spui o gramada de tamapenii si sa faci actiuni care nu te caracterizeaza.

E interesant ca chiar tu te miri de reactiile tale, deoarece in tot acest timp tu erai 100% convins ca ai omorat acesta pisica  sau ai inchis-o pentru totdeauna intr-o debara. Cand colo surpriza, iese si face ravagii exact cand te astepti mai putin.

Pe de alta parta daca ai fi acceptat de la bun inceput ca exista o timiditate in tine, tu esti mereu constient ca ea exista, astefel ca nu exista posibilitatea sa te surprinda. Daca esti si prieten cu pisica (timiditatea sau alt “defect”), probabil o vei folosi in avantajul tau.

Asa cum o pisica poate  fi un animal care-ti face casa mai frumoasa cand ai musafiri, la fel si timiditatea (cand e acceptata) te poate face sa ai avantaje.

Probabil emotiile intense care trec prin tine cand intalnesti oameni noi, le poti folosi pentru a fi mai prezent in discutia cu persoana din fata ta… sau probabil iti va da un plus de sensibilitate si empatie fata ce celalalt. E acelasi impuls, doar ca im primul caz te-ai prefacut ca nu exista, in timp ce in al doilea caz ai acceptat ca este acolo si l-ai folosit in avantajul tau. (metaforic vorbind, l-ai iubit)

Asadar transfigurarea, alchimizarea, vindecarea sau transformarea răului in bine – toate inseamna acelasi lucru.

Un caine te poate musca daca nu stii cum sa te porti cu el, dar la fel de iti poate trage sania pe la polul nord. Acelasi caine.

Spuneam la inceput ca nu e tocmai inteligent sa reprimi / blochezi ceea ce simti, deoarece va iesi la iveala intr-un mod neplacut si intr-un moment nepotrivit. Probabil acum te intrebi cum ai putea sa folosesti tot ce simti in avantajul tau.

* Cum as putea folosi ura pe care o simt acum, in avantajul meu ?

* Cum as putea folosi agresivitatea ? * Cum as putea folosi lenea ? *  Dar egoismul ?

* Dar durerea sufleteasca ?

 * Dar dorinta nestapanita de sex ?

Pai sa le luam pe rand:

 * Ura: de exemplu, daca tu simti ca urasti din ficati modul in care este condusa tara asta, cum iti vei folosi acel impuls ?

Nu, nu-ti vei folosi ura pentru a arunca in aer casa poporului, nici pentru a le da in cap conducatorilor si in niciun caz pentru a dansa dansul pinguinului in semn de protest, ci probabil acea ura iti va servi drept motivatie pentru a urma studiile politice.

Ajungand politician, sub impulsul acelei uri (printre multe alte sentimente),  te vei inscrie probabil in partidul opozitie, sau de ce nu, iti vei face propriul partid cu care sa schimbi lucrurile in tara asta.

Ce-a ramas din ura ta ?

Nimic rău, doar beneficii, care toate au venit din acel impuls. Cine stie, probabil daca te-ai fi impotrivit acelui impuls erai probabil azi un batran bolnav pe baza de stress (cauzat de incapacitatea de a schimba ceva in tara asta), care sta in pat si le povesteste nepotilor despre nedreptatea ce s-a produs cand s-a taiat 25% din pensii, de exemplu.

* Agresivitatea pe care o simti mai mereu in tine, nu o vei folosi in niciun caz pentru a-ti pocni seful, dar nici pentru a-ti bate copiii sau nevasta, ci o vei folosi zilnic la sala de fitness.

Acea agresivitate de pitt-bull care sta sa explodeze in tine te va ajuta sa ai un corp sanatos si  ‘in forma’. Sau poate ti-o folosesti in a compune muzica agresiva ca Parazitii sau poate faci emisiuni de succes ca Mircea Badea. Fiecare ce i se potriveste.

Daca te-ai fi impotrivit acelui impuls agresiv, condus de ideea (oare religioasa?) ca agresivitatea e “ceva rău / pacatos”, ai fi ajuns probabil un om hiper-impulsiv care are iesiri de animal cand nimeni nu se asteapta.(nici macar tu).

* Lenea pe care o simt acum o voi folosi pentru a trage un somn lung, a-mi odihni corpul si mintea sau pentru a asculta muzica relaxanta intreaga seara… in vederea dobandirii unui mental corespunzator muncii pe care o am de facut maine.

E perfect normal ca acuma simt ca nu vreau sa fac nimic, probabil corpul meu imi da un semnal (“codat”) ca e obosit, nu ma acuz pentru asta si nici nu ma invinovatesc, ci accept ca acest impuls interior este ceva natural si poate fi folosit in sens constructiv. In sens metaforic, pot spune ca “iubesc lenea care ma ajuta acum sa ma relaxez”)

* Egoismul il voi folosi pentru a ma face pe mine fericit, iar din fericirea mea voi da tuturor celor care ma inconjoara. In niciun caz nu-mi voi reprima / bloca nevoia de a fi fericit, deoarece stiu ca nu voi putea face pe nimeni fericit daca nu ma fac mai intai pe mine.

* Tristetea nu o voi considera ceva rusinos  sau un semn de slabiciune, ci mai degraba un mod natural de a exprima ce simt acum. Poate sub influenta ei vei scrie o poezie trista sau un cantec cu care vei ajunge unul din marii cantereti ai lumii.

 * Impulsul sexual

Aspectul sexual il vom discuta mai pe larg, deoarece este unul din cele mai puternice impulsuri cu care avem de-a face. Vedem asta doar uitandu-ne in urma la cate razboaie au existat si cate sute de mii de oameni au murit din cauza ca un prinț (mai imatur) care s-a indragostit de o printesa din regatul vecin.

Da, acel banal impuls sexual (atractia) care l-a cuprins pe tanarul nostru prinț a schimbat uneori cursul istoriei si a descis destinele unor natiuni intregi. Iata ce putere are un banal impuls sexual.

Ce sanse crezi ca ai sa i te impotrivesti unui asemenea impuls ?

Prea putine.

Dar sa-l folosesti in avantajul tau ?

Suficient de mari !

Iata ce spunea Napoleon Hill despre transfigurarea impulsului sexual:

Dorinta de manifestare sexuala este innascuta si naturala.

  Ea nu poate si nu trebuie sa fie reprimata sau eliminata.

  Din contra, ar trebui sa i se ofere o supapa prin forme de exprimare

  care imbogatesc trupul, mintea si sufletul omenesc.”

   …

  “Distrugeti glandele sexuale ale omului sau animalelor

   si veti indeparta principala sursa de actiune.

   Observati ce sa intampla cu fiecare animal dupa castrare.

   Un taur devine docil ca o vaca disparandu-i toata capacitatea de lupta

   Citate din cartea “De la idee la bani” de Napoleon Hill 

   

Vedem ca atat la animale cat si la oameni  starile emotinale pe care le produc impulsurile sexuale, reprezinta una din cele mai importante surse de energie.

Practic dorinta naturala de a face sex sta in spatele motivatiilor noastre pentru foarte multe activitati din viata de zi cu zi (care nu par a avea nicio legatura cu sexul).Nu intamplator fragmentul este extras dintr-o “carte pentru facut bani”Ce legatura e intre bani si sex? Aparent niciuna (bine, recunosc ca ar fi cateva, insa noi vorbim aici impulsuri interioare).

Motivatia pentru a face bani, la fel ca motivatia pentru a deveni cel mai bun sportiv, sau motivatia de a deveni lider de grup… toate acestea au la baza motivatia impulsului sexual, desi sunt activitati care aparent nu au legatura cu sexul.

Chiar daca constiinta noastra  (sufletul)  tinde spre divin, corpul, vrem sa acceptam sau nu, este de animal.

La fel cum impulsul sexual il motiveaza pe un lup sa se lupte cu alti lupi pentru a deveni lider de haita, iar in final pentru a se imperechea cu femela ‘alfa’, la fel si pe noi oamenii ne motiveaza sa ne dezvoltam, sa devenim tot mai buni in ce facem, sa ne cumparam o gramada de lucruri care ne cresc valoarea (masina, casa cu etaj si  ‘tzoale’ de firma)  pentru a in final sa descarcam acest impuls sexual prin sex cu o femeie pe care o dorim.

Observi o anumitea ordine naturala a lucrurilor ?

Impuls sexual -> Energie ->  Motivatie -> Realizari ->  Sex

Vedem ca nu e nimic la intamplare, totul are o logica si un scop bine definit. Bine zicea vorba aia ca, Dumnezeu nu da gres.

Impulsurile sexuale ne dau plusul de energia si motivatia pentru a ne realiza pe toate planurile (material, profesional, spiritual etc.) pentru ca apoi, dupa ce tot acest proces s-a derulat, sa facem sex si implicit sa ne transmitem genele mai departe. In lumea animalelor totul decurge conform acestui plan (numit selectie naturala), iar lucrurile evolueaza armonios si de asa natura incat cele mai bune gene sa se transmita mai departe.

Cum decurg lucrurile la oameni ?

La fel cum in lumea animala masculii cei mai buni  au intietate la imperechere, la fel se intampla si printre oameni, unde femeile tind sa fie atrase in mod natural de barbatii cu cele mai mari realizari (fie ca sunt pe plan material, profesional sau spiritual, in functie de persoane, ca la noi preferintele difera de la om la om), pentru ca cele mai bune gene sa se transmita mai departe.

Insa, spre deosebire de animale, noi oamenii am descoperit cateva smecherii prin care nu facem altceva altceva decat sa ne furam singuri caciula, inversand ordinea naturala a lucrurilor.

Si anume, risipim inutil energia sexuala inca dinainte de a trece proba Realizarilor (adica mult prea devreme).

In ziua de azi poti face sex oricand fara sa fie nevoie de tot acel drum pe care un animal in parcurge pentru a ajunge in sfarsit la imperechere. Acel drum ajunge sa fie chiar viata lui.

Iar daca acea energie care iti era necesara pentru a invata, a termina o facultate, a deveni cel mai bun in profesia ta, a evolua spiritual etc., decizi sa  ‘o descarci’ (risipesti)  de cateva ori pe saptamna intr-un prezervativ sau masturbandu-te de unul singur, de unde vei mai avea energie pentru lucrurile cu adevarat importante (cum ar fi sa-ti construiesti un viitor, o viata) ?

Asta ar fi o explicatie (partial) plauzibila in favoarea celor care nu sunt tocmai impacati cu ideea sexului excesiv.  Normal ca nu e tocmai o mutare inteligenta sa-ti risipesti unul din principalele rezervoare de energie in conditiile in care oricum ai o gramada de lucruri de rezolvat pentru a-ti face un viitor. Asadar daca ai unde sa folosesti acea energie in mod contructiv, nu e nevoie s-o rispiesti, e chiar stupid. (Tind sa cred ca asta e o motivatie mai credibila decat cele conventionale de tipul “te mananca focu’ iadului”).

“N-a existat si nu va exista vreodata un mare conducator, constructor sau artist

caruia sa-i lipseasca puterea coplesitoare a sexului

Citat din cartea “De la idee la bani” de Napoleon Hill

Nu e de mirare ca oamenii cu cele mai mari realizari, sau “oamenii de succes” sunt in general oameni cu o sexualitate foarte puternica, dar pe care o transfigureaza inteligent. Ce sa mai zic de oamenii cu apetit pentru dezvoltarea spirituala, care au o sexualitate mult peste medie, motiv pentru care “au fost impinsi” spre aceasta latura a dezvoltarii.

Napoleon Hill ne spune ca unul din motivele pentru care oamenii  ajung deseori sa aiba cele mai mari realizari dupa varsta de 40 de ani, este scaderea interesului pentru sexul propriu-zis, si cresterea interesului  spre realizarile profesionale, familiale sau de alt tip. Astfel, fara sa-si dea seama, acest oameni isi transfigureaza energiile folosindu-le in activitati contructive (nu le mai risipesc zilnic, cum faceau o faceau in tinerete).

In ceea ce priveste cuplurile care au nevoie regulata de sex, lucrurile nu stau deloc roz.

Nu e nevoie sa fii specialist sa vezi ca familiile in ziua de azi merg din ce in ce mai prost.

Sa fi avand legatura cu energia sexuala?

Energia care se pierde in urma sexului, fie el si in cuplu, tot risipa de energie e (si inca una mare).

Aceasta risipa nu va afecta doar aspectele externe ale vietii, ci si insasi relatia, deteriorand-o progresiv..

Practic fara sa-si dea seama, cuplurile ‘isi omoara’ singuri relatia facand risipe constante de energie (in special barbatii, fiindca ejaculeaza de fiecare data) care vor avea drept urmare destramarea relatiei (chiar a inca poarta numele de ‘casnicie’, nu mai e deloc ce ar trebui sa fie).

Ce e putem face in acest sens?

* CONTINENŢA sau conservarea energiei sexuale

Nu, in niciun caz nu vom acuza sexul catalogandu-l ca fiind “ceva rău” sau “pacatos” (cum sunt tentati sa faca oamenii ultra religiosi), deoarece asta nu face face decat sa ne duca la reprimare, iar blocarea energiei sexuale poate fi mai daunatoare decat risipirea ei. Ideal ar fi sa cautam, cum spune in budism “Calea de mijloc”.

Orientalii au fost mai inspirati decat noi occidentalii, practicand inca din cele mai vechi timpuri o tehnica numita continenţa (sau sexul fara ejaculare, asadar fara risipa de energie).

Modul de viata al orientalilor are la baza bucuria pentru experienta vietii, si nu alergarea continua dupa scopuri ( cum facem noi occidentalii). Acest mod de viata se reflecta in toate aspectele vietii, inclusiv in ceea ce priveste sexul. Daca ei se bucura de exeperienta sexului fara a puna mare pret pe finalizare, noi il facem ca si cum acela ar fi scopul.

Cand ii spui unui om ‘modern’ despre sexul continent, ai mari sanse sa te intrebe “Dar atunci care mai e scopul ?” – incapabil fiind sa vada frumusetea vietii dincolo de scopuri.

Ar mai fi multe de zis in acest sens, dar ne oprim aici. Oricum cei interesanti pot gasi informatii pe blogul prietenului Marius – >>AICI<<.

Ideea de retinut ar fi ca impusurile sexuale aduc cu ele un rezervor imens de energie pe care ar fi bine sa-l folosim in mod contructiv, mai degraba decat sa-l rispim, sau, mai rău, sa-l lasam sa ne distruga pe interior.

Daca am clarificat problema risiprii energiei sexuale, trecem la cea a reprimarii sau blocarii ei, care este chiar mai grava.

* Reprimarea energiei sexuale

Blocarea acestui tip de energie poate deveni distructiv atat la nivel mental si emotional, cat si pentru corpul fizic.

Cercetatorul psihanalist Wilhelm Reich,  a constat in urma studiilor ca fiecare emotie  reprimata /blocata/ neexpimarta se materializeaza intr-o contractie musculara (“body armouring”) care implica modificari in intreg organismul (schimbarea pulsului, influentarea secretiilor de hormoni, schimbarea pulsului etc etc.), iar toate aceste contractii influenteaza starea de sanatate, provocand diferite boli.

Dintre toate impulsurile reprimate, cercetarorul a observat ca cele mai multe probleme  apar din cauza blocarii impulsurilor de natura sexuala.

Cand iti reprim / refuzi sexualitatea crezand ca e “ceva rău”, este ca si cum ti-ai reprima orice alt sentiment, procesul decurge la fel, insa consecintele sunt mai mari.

De exemplu, oameni care au catalogat plânsul ca fiind “un semn de slabiciune care nu trebuie afisat niciodata”, isi vor reprima aceasta nevoie naturala de a-si descarca emotiile prin plâns.

Daca parintii le-au repetat de foarte multe ori cand erau mici  “nu ai voie sa plangi!”, ei isi vor reprima / bloca tristetea automat si  fara sa-si dea seama (la nivel inconstient).

Drept urmare o serie de contractii musculare se vor materializa in diferite parti ale organismului care mai devreme sau mai tarziu vor duce la boala. Sau in alte cazuri, se poate intampla ca acei oameni sa planga fara motiv, nici ei macar sa nu se gandeasca ca plansul fara motiv de azi, este descarcarea reprimarilor din ultima luna.

La fel si cu sexul, “catalogarea” lui ca fiind rău, sau acuzarea /judecarea lui ne va duce la reprimare care ne va imbolnavi sau se va descarca cand ne asteptam mai putin (uneori in mod animalic).

Si cine este predispus reprimarii / blocarii energiei sexuale ?

In primul rand:

1. Cei care acuza / dezconsidera / judeca sexualitatea si impulsurile date de aceasta.

Iar aici ma refer in special la oamenii cuprinsi mai mult decat e cazul de “fiorul religios” care ii face sa ii judece/acuze pe cei care isi permit sa faca si safaca referire la astfel de lucruri, citez “spurcate”.

Bineinteles ca nu accepta ca si in ei exista aceeasi dorinta, insa reprimata de un sentiment de autoinvinovatire pe care-l simt dupa orice impuls natural, dar “pacatos”.

Oare nu se gandesc ca in loc sa duca aceasta lupta surda cu ei insesi, ar putea folosi acea energie la activitati precum munca agricola, de pilda, sau orie altceva ? Decat sa acuze / judece de simt (desi e ceva natural), nu cumva ar fi mai benefic sa foloseasca acel lucru in favoarea lor, sa-l transfigureze ?

‎”Sfintenia obtinutã prin reprimare este o farsa.

Puritatea bazatã pe respingere este o pãcãlealã.

[…]

Reprimarea este autostrada spre iad.
Integrarea este drumul spre rai.”

Citat din cartea “Umbra” de Adrian Nuta

Asadar sfintenia se dobandeste prin acceptare si integrarea inteligenta a impulsurilor interioare, si in nicun caz  luptand cu inversunare pentru a le omori sau a ne preface ca nu exista.

Asta bineinteles daca nu vrem sa cadem in capcanele ignorantei. Referitor la asta imi vine in minte exemplul lui Origen  care era un om bun si filozof renumit, insa intr-un moment de slabiciune, intelegerea gresita a unor texte biblice l-a determinat sa se castreze singur, pentru a-si bloca impulsurile pe care el le considerea “pacatoase”.

Oare nu s-o fi gandit sa le foloseasca in avantajul sau, chiar  in sensul evolutiei spirituale ?

Cred ca este evident ca sfintenia (fara ghilimele) nu are nicio legatura cu reprimarile la care ne indeamna ultra religiosii, ci mai degraba e acceptarea (sau iubirea) tuturor impulsurilor pe care le avem si folosirea lor inteligenta pentru a ne indeplini scopurile, fie ele si spirituale.

2. Indragostitii incapatanati

Ma refer la baiatul care se indragosteste de Maricica si vrea cu orice pret sa faca  sex cu ea (si numai cu ea). Nu-i pasa daca ea nu vrea sau nu e disponibila  (prefera pe altcineva), el traieste cu aceasta dorinta de a-si descarca impulsul sexual doar cu ea, si nici nu vrea sa auda de altceva.

Apoi sufera, plange, nu poate dormi noaptea, deoarece acea energie reprimata si “pastrata” pentru Maricica pur si simplu nu mai suporta sa ramana blocata in el. Ea cauta sa iasa cu orice pret drept urmare il chinuie pe eroul nostru, ba chiar ii afecteaza si sanatatea fizica, imbolnavindu-l.

Din pacate pentru el, baiatul nu se gandeste nicio clipa ca acea energie il poate distruge, insa la fel de bine il poate ajuta sa invete mai bine la scoala sau sa isi faca treaba mai bine la serviciu. Sau de ce nu, il poate ajuta s-o seduca pe Angelica, in locul  lu’ Maricica, care e si ea o fata foarte draguta.

Atata timp cat baiatul nu accepta ca ceea ce simte este o binecuvantare, o sursa de energie care il poate ajuta sa evolueze pe toate planurile vietii (altele decat sa faca sex cu Maricica), el ramane blocat cu acea energie care, in cele din urma, va iesi la suprafata daca nu printr-un act necugetat, macar printr-o afectiune fizica.

———————————————

Ideea este ca reprimarea energiei sexuale poate afecta serios sanatate fizica dar si starea sufleteasca atata timp cat nu este exprimata intr-un fel sau altul. Bineinteles ca e de preferat sa nu fie risipita, insa e de preferat expimarea in dauna reprimarii (care este mai distructiva, insa pe plan interior).

Asadar, la fel ca toate celelalte impulsuri interioare, depinde exclusiv de noi daca folosim impulsul sexual in favoarea noastra sau  il risipim sau il negam / reprimam / refuzam/blocam sau  incercam sa ne prefacem ca nu exista.

Respingerea, negarea sau autoinvinovatirea pentru ceea ce simtim (desi e un impuls natural – adica de la Creator), ne poate duce chiar si spre nebunie.

(Vorba vine, stiai ca cuvantul “isteric” provine din grecescul “hysteron” care inseamna uter ?)

Fie c-o folosim in sport, in cariera, pentru a scrie poezii romantice  sau in orice alt context, energia sexuala ramane una din principalele surse de energie de care dispunem si pe care avem posibilitatea s-o transformam in una din cele mai mari binecuvantari din viata noastra.

————————————————————————————

Copiii practica transfigurarea fara sa-si dea seama

Te-ai gandit vreodata de unde au copii mici atat de multa energie ?

Spre deosebire de noi adultii, copiii mici nu poarta niciun fel de masca, nu judeca si nu acuza pe nimeni si nu se (auto)invinovatesc pentru nimic din ce simt, acceptand toate lucrurile in mod natural.

Practic nu fac nimic decat ca se dau la o parte din calea impulsurilor care trec prin ei si accepta totul ca pe ceva natural. Si toate aceste impulsuri le directioneaza spre JOACA, spre alergat, spre tzopait fara sa cenzureze nimic din ce simt.

Acel râu care curge prin noi toti, prin copii poate sa curga liber, deoarce ei se dau la o parte din calea lui... in timp ce noi adultii incercam s-o obstructionam cu mastile pe care le purtam. Ba uneori chiar ne rusinam si nu ne dam voie sa fim ceea ce suntem, de dragul unor reguli “morale” impuse de societate.

Si referitor la reguli “de bun simt” care ne le impune societatea: citeam undeva despre un anume Tycho Brahe, un astronom danez din secolul XVI, care a trait vremuri in care era considerata o insulta sa te ridici de la masa festiva pentru a merge la baie (indiferent cat de tare te trec nevoile). Drept urmare sarmanul astronom s-a abtinut pana cand a explodat in el vezica, murind 11 zile mai tarziu, in conditii nu tocmai placute. E un exemplu de respectare a regulilor “bunului simt” dusa  la extrem.

Chiar daca regulile din zilele nostare nu ne mai omoara fizic, ca pe astronomul nostru, este cert ca ne omoara sufleteste prin faptul ca ne intipareste de mici cultul inautenticitaitii sau “cum sa NU fii tu insuti”.

Desi in copilarie suntem puri (sau asa cum ne-a lasat Dumnezeu), la maturitate ajunge sa ne fie rusine de ceea ce suntem si ceea ce simtim chiar daca e ceva complet natural.

Copiii de altadata trebuie sa redevenim ! Fiintele pure care am fost in create de la bun inceput, asa cum spunea Cineva (ghiciti voi cine) acum 2000 de ani ” lasati copii sa vina la Mine, caci a lor este imparatia cerurilor”.

———————————————————————-

 

Metode de vindecare

1. Iubire, Accepatare, Iertare si Intelepciune

A) Iubirea, acceptarea si iertarea

Cand acceptam (sau iubim) tot  ce se manifesta prin noi fara sa mai judecam, acuzam sau sa ne invinovatim pentru ceea ce simtim, putam folosi ceea ce simtim in avantajul nostru.

Nu vom mai incerca sa omorim / sa reprimam / sa blocam nimic din ceea ce simtim, ci vom iubi (accepta) toate impulsurile noastre interioare, in forma de respect pentru Cel care a creat toate acestea. Este o insulta la adresa Creatorului sa cataloghezi anumite impulsuri ca fiind “pacatoase”  dat fiind ca Dumnezeu nu da gres niciodata, cum a fi putut sa faca astfel de greseli in ceea ce ne priveste pe noi oamenii ?

Sta scris sa “Dumnezeu este acelasi, ieri, astazi si in veci”, adica acea Forta Nevazuta care  se manifeste prin tot ce exista, inclusiv prin noi este si va fi aceeasi.

Nu e capricioasa, nu sta sa isi noteze pe cine pedepseste si pe cine nu, nu isi noteaza de cate ori ai pupat icoanele (sau moastele) in decursul vietii, ci curge  fara oprire spre noi si prin noi. Nu intamplataor ne asigura ca “iubirea Mea nu se va muta niciodata de la voi”.

Depinde exclusiv de noi daca alegem sa ne dam la o parte din fata acestei Forte care curge prin fiinta noastra, lasand-o astfel sa se manifeste liber in forma cea mai inalta. (oare de ce spune Pavel “Nu traiesc eu, ci Hristos traieste prin mine ?”).

Starea in care Viata (sau Dumnezeu) se manifesta liber prin noi poate fi numita si “starea hristica”, care apare in momentul in care te-ai dat la o parte. Dandu-te tu la o parte s-a dat si toata frica, neincrederea, rusinea si toate celelalte obstacole care stau in calea curgerii lui Vietii prin noi. (“lepadarea de sine”)

Bineinteles ca avem cu totii astfel de stari scurte in care simtim ca plutim, ca Viata ne traieste pe noi, insa il avem ca ideal pe Isus, un om prin care Hristosul (sau Dumnezeu) s-a manifestat intr-un mod desavarsit. (oare de asta spunea “Eu si Tatal una suntem” ?).

Daca in Vechiul Testament oamenii imparteau (judecau)  lucrurile in BUNE si RELE, in Noul, Isus ne asigura ca lucrurile in sine NU sunt bune sau rele, ci modul in care noi ne raportam la ele (adica daca le acceptam sau acuzam).

Daca luam exemplul minciunii, o fapta pe care majoritatea o considera “pacatoasa” fara sa stea prea mult pe ganduri.

Aceeasi minciuna pe care oamenii o catalogau in trecut ca fiind 100% “pacat”, a ajuns sa fie o manifestare a iubirii si sa salvaze o gramada de vieti, si imi vine in cap exemplul familiilor germane care in timpul Holocaustului au decis sa salveze mii de vieti, ascunzandu-i pe evrei in pivnitele lor, mintind pe nazisti pentru a salva vietile unor oameni nevinovati.

Hei, dar au mintit !” (ar zice un ultra-religios).

Da, e minciuna, insa ea salveaza o viata si devine astfel o manifestare a iubirii– chiar daca dogmaticii ar tinde sa-i catalogheze pe acesti salvatori ca fiind ” niste pacatosi mincinosi”.

Cand ma gandesc la marii  “sfinti” ai zilelor noastre (cu ghilimele) , imi vine in   minte unul chiar foarte “evlavios”, iar cum nu mai putea de evlavios ce era, s-a hotarat sa sa arda Coranul la televizor… fara sa ia in considerare ca datorita gestului sau cateva zeci de oameni vor muri, in conditii nu tocmai placute. Asta da crestin! Cred ca daca ar face toti ca el am ajunge cu totii in rai – la propriu.

iubeşti pe Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău,

si pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii.”

Asadar toate legile si regulile impuse in trecut, care catalogau lucrurile ca fiind bune sau rele, sunt cuprinse in iubire.

Nu vom mai acuza si nici nu ne vom mai autoinvinovati pentru Viata (sau Dumnezeu) care se manifesta permanent prin noi, ci il vom iubi (accepta) cu tot ceea ce este folosindu-l intr-un mod benefic pentru toti.

Apoi in ceea ce-l priveste  pe ‘aproapele nostru’, lucrurile cred ca sunt sunt clare : tot ceea ce  judecam / acuzam la cei din jur se afla de fapt in noi (chiar daca nu vrem sa reunoastem asta). In concluzie daca ii acuzam pe ceilalti tot pe noi ne acuzam, iar daca ii iubim tot pe noi ne iubim. Toate lucrurile sunt legate, si nimic nu exista separat.

B) Iertarea

Dupa ce  iubirea Vietii (sau a lui dumnezeu) se manifesta prin noi si prin cei din jur(care suntem tot noi), apare in mod natural si iertarea care deriva din celelalte doua (iubirea si accepatare).

Cand nu mai acuzi pe altii, automat il si ierti.

Bineinteles ca iertarea nu inseamna si absolvirea unui om de consecintele faptelor sale. Adica se poate sa il condamn pe un om la 10 ani de puscarie pentru a-si plati faptele, insa asta nu inseamna ca voi avea sentimente de ura sau dispret fata de el. Pur si simplu aplic legea sau dreptatea, insa fara a-i dori sa n-aiba, sa-l arda, sa-l tune, sa-l bata nustiu’cine pe lumea ailalta. Asta e iertarea, care nu exclude dreptatea.

Ce se intampla in viata de zi cu zi ?

Nu ne putem abtine sa nu-i judecam si acuzam pe ceilalti pentru faptele lor.

Adica unui parinte ii vine greu sa-i comunice copilului sau ca il iubeste si il accepata orice s-ar intampla, iar pedeapsa pe care i-a dat-o nu insemana in niciun caz retragerea iubirii, ci o lectie care il va pregati pentru viata.  “Daca te pedepsesc nu te urasc, ci chiar o fac ca o manifestare a iubrii, insa NU EZIT nicio clipa sa-ti explic si tie asta.”

Din pacate in zilele noatsre lucrurile stau pe dos.

Parintii ajung sa ai sentimente negative fata de copii, sa faca gesturi de razbunare sau altele de acest tip, iar pedepsele sunt pline de incarcatura emotionala negativa, care numai rol educativ nu au. Iar in ceea ce priveste pedepsele si asumarea responsabilitatii ele oscileaza in functie de starea emotionala. Observam cum lucrurile sunt exact pe dos de cum ar fi benefic sa fie.

Asadar iertarea este o stare permananta, care insa nu exculde asumarea responsabilitatii pentru propriile fapte care este o lege naturala a lucrurilor. E perfect normal sa dai socoteala pentru ceea ce faci, insa asta nu inseamna ca ceilalti trebuie sa te si urasca pentru asta si sa nu te mai iubeasca, ca pana la urma cu totii suntem frati si copii ai lui Dumenzeu.

C) Intelepciunea

“Dumnezeu, ca TATĂ, este ÎNŢELEPCIUNE. Dumnezeu, ca MAMĂ, este IUBIRE.”

Samael Aun Weor

Daca iubirea ne ajuta sa acceptam Viata care trece si se manifesta prin noi (si nu sa ne luptam importiva ei), intelepciunea (sau inteligenta) ne ajuta s-o directionam in directia potrivita si benefica pentru noi.

Chiar daca accepti si iubesti starea euforica prin care treci astazi, s-ar putea s-o folosesti pentru a te imbata cu prietenii pana zaci lat sub masa. Probabil o alegere plina de iubire si entuziasm, insa nu tocmai inteligenta.

Pe de alta parte aceeasi euforie de poate motiva sa muncesti cu entuziasm la acel proiect de care iti era greu sa te apuci, sau de ce nu, te poate ajuta in meciul de fotbal pe care il joci cu prietenii. Acestea ar fi directionari mai inteligente si in acelasi timp constructive, date de acelasi impuls al euforiei.

Asadar Iubirea si Intelepciunea sunt principalele unelte care ne vor ajuta sa in primul rand sa ACCEPTAM si apoi sa DIRECTIONAM inteligent impulsurile interioare in favoarea noastra, pentru a ne indemplini scopul pentru care am venit in aceasta lume.

2. Afirmatii pentru vindecare

Desi nu sunt fanul  acestor metode care pun accentul pe repetarea mecanica a unor afirmatii, fac referire si la aceste lucruri avand convingerea ca voi cititorii sunteti suficient de abili pentru a intelege ca nu metoda in sine te ajuta (fie ca e vorba de afirmatii pozitive, fie ca e vorba de rugaciuni si acatiste repetate obsesiv), ci intelegerea pe care aceasta o aduce.

Metodele sunt doar mijlocul prin care ne atingem scopul si anume dobandirea intelegerii asupra anumitor aspecte.

La fel cum rugaciunea o spunem pentru a ne induce starea de comuniune de Divinitatea, si nu o facem de dragul repetarii unor cuvinte fara rost citite din mai stiu eu ce carti.  Asadar, nu e o idee prea buna sa ne atasam de metode, fie ele si ‘ultra-spiritualiste’ !

“Ma iubesc si ma accept asa cum sunt !”

La americani este acum foarte populara o tehnica de eliberare emotionala numita si EFT (Emotional Freedom Tehnique), care are la baza repetarea unor afirmatii pozitive insotite de aplicarea unei metode de presupunctura. Noi ne vom folosi astazi doar de partea cu afirmatiile,  iar pe cea cu presupunctura o vom aborda probabil cu alta ocazie.

Iata in ce consta metoda:

* Daca esti un tip care nu accepta faptul ca uneori este neincrezator in sine, crezi ca e rusinos sa simti sau neincredere fortele proprii in anumite situatii… vei refuza sa sa recunosti acest lucru afisand o masca.

Bineinteles ca vei acuza si judeca lipsa de incredere in sine la toti cei din jur, tocmai pentru ca tu nu poti sa ti-o accepti tie. Daca te regasesti in exemplul de mai sus, ai putea folosi afirmatiile potitive in felul urmator:

Chiar daca simt ca nu am incredere in mine, ma iubesc si acept asa cum sunt.

– Chiar daca ma aceasta lipsa de incredere ma face sa ma simt slab si vulnerabil, ma iubesc si ma accept asa cum sunt.

– Chiar daca nu am incredere in mine imi doresc foarte mult acest lucru, ma iubesc si ma accept asa cum sunt.

– Chiar daca nu pot cu nici un chip sa ma simt mai increaztor in mine, ma iubsc si ma accept asa cum sunt.

– Chiar daca consider aceasta neincredere in sine de neacceptat, ma iubesc si ma accept asa cum sunt.

…si asa mai departe.

Ce observi ?

Se pune accentul in primul rand pe acceptare, iar apoi pe coborarea cat mai adanc in strafundul acelui sentiment care pare atat de greu de acceptat.

Puteam sa continui afirmatiile dand si mai multe detalii referitoare la cum ma face sa ma simt aceasta neincredere in mine, pana in momentul in care simt ca intradevar nu e nimic neinregula cu a  avea stari trecatoare de neincredere in sine.

Acceptand ca e un sentiment care ii incearca pe foarte multi oameni in situatii noi, ne vom raporta altel la el. Diferenta e ca unii se lupta cu sentimentul si incearca sa-l omoare, in timp ce altii il accepta ca fiind ceva natural care va trece oricum de la sine (adica fara sa duca lupta interioare inutile).

Alte exemple:

Ar fi sute de exemple, data fiind multimea de trairi interioare pe care oamenii au fost educati sa nu le accepte ca fiind ceva natural si trecator:

– Chiar daca mi-e frica sa cunosc oameni noi, ma iubesc si ma accept asa cum sunt.

– Chiar daca ma simt neiubit si neinteles de cei din jur, ma iubesc si ma accept asa cum sunt.

– Chiar daca ma simt umilit din cauza asecpului meu fizic, ma iubesc si ma accept asa cum sunt.

– Chiar daca mi-e frica de viitor si ma simt foarte nesigur in ceea ce priveste ziua de maine, ma iubesc si ma accept asa cum sunt.

– Chiar daca nu sunt in centrul atentiei, desi mi-as dori asta foarte mult, ma iubesc si ma accept asa cum sunt.

– Chiar daca nu sunt casatorit(a), nu am banii mei si nu am o cariera la varsta la care cosider ca ar fi normal sa am, ma iubesc si ma accept asa cum sunt.

…si asa mai departe cu toate lucrurile pe care refuzam sa ni le acceptam.

Bineinteles ca le vom lua pe fiecare in parte si vom cobori cat mai adanc in acel senitment pana cand ni se va parea banal, natural si foarte usor de acceptat….  pana vom inceta sa ne mai luptam cu el.

Nu intamplator se spune ca “demonii priviti in direct ochi, se transforma in ingeri de lumina“.

Asa si demonii nostri interori, nu vor decat acceptare si iubire, nu vor decat sa incetam lupta cu ei si sa-i vindecam si sa-i transformam in ingeri de lumina.

Totul tine de iubire, acceptare, si nu in ultimul rand inteligenta.

—————————————————-

3. Tema de casa:

1. Scrie pe o foaie principalele 3 LUCRURI care te enerveaza / le urasti / le dispretuiesti  la cei din jur

…. si cauta sa gasesti sub ce forma se gasesc acelele lucruri in tine si afla situatiile si motivul pentru care ti le refuzi/reprimi.

2. Gandeste-te cum ai putea folosi aceste lucruri constructiv in favoarea ta.

…cu putina inteligenta si iubire (accceptare) orice rău se poate transforma in bine.

3. Incearca sa fii cat mai autentic cu putinata.

…dar nu te invinovati /acuza daca nu reusesti din prima !!! ( si nici din a 100-a, scopul tau este sa incerci).

Cu cat vei reusi sa fi  “mai tu insuti” in situatiile de zi cu zi, cu atat mai putine energii reprimate te vor afecta in momentele in care te astepti mai putin. Plus ca vei castiga toata acea energie pe care o risipeai zilnic in conflictele interioare.

E mult mai inteligent sa strigi putin mai tare in momentele in care iti vine, decat sa urli ca un descreierat cateva ore mai tarziu sau cand te imbeti si toate impulsurile reprimate ies la iveala.

4. Lucreaza cu tine insuti fara a mai da vina pe cei din jur.

“Nu exista adeversari exteriori, singurul si eternul adversar este cel interior.

Tot ce ne enerveaza in exterior, nu face altceva decat sa scoata la iveala ce ne enerveaza la noi insine. Asadar e inutil sa mai aruncam vina pe ceilalti pentru suferinta si nefericirea noastra.

Desi ii spunem “adversar”, nu e nevoie sa ne luptam cu el ca oricum n-avem sanse sa-l invingem, trebuie doar sa-l acceptam, iubim si odata cu acestea sa-l transfiguram.

PS: Daca inca simti nevoia acuta de a arata acest articol celor din jur, deoarece consideri ei ar avea mai multa nevoie de schimbare decat tine… ai face bine sa recitesti totul de la inceput, cel putin de vreo 2 ori.

5. Nu mai invinovati / acuza / judeca /dezconsidera pe nimeni

Nu mai da vina pe altii !

Nu e nevoie sa sa desconsideri neaparat persoane, poti sa ai sentimente dispretuitoare la adresa orcarui lucru. Poate judeci religia, sau politica care conduce tara sau orice altceva.  Ce sa mai zic de judecarea propriilor impulsuri, mai ales a celor de natura sexuala.

Totul are nevoie de acceptare ca si cum ar fi un dar de la Viata, sau de la Dumnezeu pe care avem posibilitatea sa-l facem cea mai mare binecuvantare din viata noastra, daca-l lasam sa se exprime prin noi.  Orice lucru deschide oportunitati. Orice usa inchisa, deschide altele doua. Niciodata nu e nimic pierdut, intotdeauna Dumnezeu ne lasa o portita. Orice ai pierdut e irelevant atata timp cat nu-ti pierzi valorile interioare. (vorba aia  dragostea, speranta si credinta, insa (atentie!) dintre toate acestea, dragostea ramane cea mai de pret”)

6.  Nu te mai invinovati pentru impulsurile sexuale ! Nici nu le risipi !

Mai bine le-ai folosi energia uriasa in favoarea ta. Asadar fii smecher, fii destept, fii iubitor, fii VINDECATOR ! (dar nu .com ca e ocupat deja)

7. Iubeste si admira !

E mai placut sa iubesti ceva la oameni decat sa invidiezi, sa judeci sau sa acuzi.

Cand iubesti si admiri o calitate la un om, inseamna ca acea trasatura exista si in tine si acum e gata sa infloreasca.

Iubirea era doar conditia de care avea nevoie pentru a incepe sa creasca.

Reprimarile, invidia, ura si nemultumirea era  doar spinii care nu lasau acea calitate sa infloreasca, dar odata ca ai facut curatenie in gradina, florile sufletului tau pot incepe sa rasara.

Iar in final o  poezie:

VREAU SA JOC

de Lucian Blaga

O, vreau să joc cum niciodată n-am jucat!
Să nu se simtă Dumnezeu
în mine
un rob în temniţă – încătuşat.

Pământule, dă-mi aripi:
săgeată vreau să fiu să spintec
nemărginirea,
să nu mai văd în preajmă decât cer,
deasupra, cer,
şi cer sub mine –
şi-aprins în valuri de lumină
să joc
străfulgerat de-avânturi nemaipomenite

ca să răsufle liber Dumnezeu în mine,
să nu cârtească:
“Sunt rob în temniţă!”


Toate cele bune, Razvan.

Daca ti-a placut articolul ABONEAZA-TE GRATUIT la site-ul nostru pentru a primi PERIODIC cate un articol despre sanatate prin mail. Pentru aceasta intrdu-ti adersa de E-mail in formularul de mai jos:

Introdu aici adresa TA de E-Mail pentru a te abona GRATUIT la Vindecator.com
Astfel vei primi saptamanal pe adersa ta de E-Mail SFATURI practice pentru sanatate.