01 December 2011 ~ Comments

Pierderea imbolnaveste. Câstigul vindeca

Pe scurt:

Cand pierzi te imbolnavesti.
Cand câstigi te insanatosesti.

Ce poti  pierde ? 

Orice.

De la bani, femei, functii, statut in societate pana la meciul de fotbal jucat cu prietenii la “sintetic”.

Tot la pierderi putem include pierderea atentiei si  respectului celor din jur,  pierderea afectiunii celor dragi (parinti, copii, prieteni, parteneri), si nu in ultimul rand pierderea persoanelor dragi. Exista situatii in care o persoana are nevoie de ani intregi pentru a trece peste o pierdere, mai ales cand e vorba de pierderea unei persoane dragi, ba unii chiar nu mai reusesc sa-si revina niciodata.

Si nu cumva sa uit sa mentionez,  suporter fanatic fiind, poti  simti o pierdere imensa cand pierde echipa ta favorita – Steaua de exemplu, care profita de ocazie si schimba cel de-al 150-lea antrenor din acest sezon.

Iar pe langa aceste exemple, se poate adauga tot ce ne imaginam in materie de pierdere, absolut orice – pierderea  bijuteriei preferate primita ca mostenire de la bunica strabunicii,  pierderea unui portofel din care nu lipsea nimic, a unui telefon de ultima generatie placat cu aur, sau a unui bilet la loto –  poate tocmai cel castigator, ce ghinion. Toate acestea le simtim ca pierderi, si inca unele le simtim din plin.

 

Ce mai putem pierde ?

Aaa da, celule, intre 30 si 40 de mii pe ora, asa ca intr-o zi ajungem sa pierdem aproape 1 milion de celule. (saracele celule :( )

Mai putem pierde păr (daca avem), si pierdem cam 50-100 de fire pe zi. (doamne, ce tragedie)

La fel, si apa, pierdem in jur de 2,5 litrii pe zi prin sistemul excretor, prin piele, prin respiratie si, de ce nu, o putem pierde printr-un exercitiu de buna crestere, si anume scuipatul pe strada. :)

Si imposibil sa evit, pierdem timpul care ramane cu fiecare secunda mai putin, deci tot o pierdere.

Asadar , dupa cum observi, este IMPOSIBIL sa nu pierzi niciodata nimic, mereu pierzi ceva. Si asa cum am spus mai sus pierderea (da! cea care e inevitabila) ne imbolnaveste (fizic). Tragic nu-i asa ?

Imi vin acum in minte oamenii care incearca sa faca “imposibilul” pentru a evita alimentele nocive, in favoarea alimentatiei santoase. Si ii incearca un sentiment profund de pierdere cand observa ca, orice ar face, nu doar ca nu reusesc sa se fereasca de toate “otravurile din alimente”,  dar devin si pe zi ce trece mai bolnavi, in ciuda tuturor eforturilor de alimentatie corecta. Ironic, nu-i asa ?

Erau comediile cu Mr. Bean, care reuseste sa faca din cele mai banale lucruri ceva deosebit de complex si complicat,  si atat de multe le complica atat incat acel lucru, care la inceput era simplu si banal, devine imposibil de realizat.

Faceti legatura cu eforturile supraomenesti de a ajunge intr-o zi la alimentatia ideala si la stilul de viata perfect sanatos ? Complicand lucrurile mai mult decat e cazul, riscam sa intoarcem totul impotriva noastra.

 

Biologia noastra nu suporta PIERDEREA !

Sub nicio forma.

“Omul” din noi, firea noastra (Eul) e facut doar sa castige.
Daca nu e mereu in castig el se supara, si atat de tare se supara incat se imbolnaveste.

A pierde este pentru un om  nefiresc, impotriva naturii sale, impotriva a ceea ce a fost facut sa fie. Omul a fost creat sa fie mereu castigator. Orice iesire din acest registru de campion devine distructiv, inclusiv pentru sanatate. Pierderea este la fel de nenaturala ca boala.

In schimb castigul este ceva firesc, natural, este ceea pentru ce am fost creati. A castiga e la fel de firesc ca sanatatea.

Ce ciudat, nu-i asa ?

Ai un iubit pe care-l  iubesti, esti in castig. Te insanatosesti.
Te lasa, te imbolnavesti.

Castigi bani, un job nou, o functie in firma in care lucrezi, si te bucuri si sanatatea ta se imbunatateste.
Il pierzi (locul de munca), te superi, atat de tare incat te imbolnavesti. Apoi afirmi cu mirare “Hei de cand am pierdut jobul  si de cand m-a lasat iubitul, imi merge din ce in ce mai rau, mai ales cu sanatatea

Castigi o imagine in fata oamenilor, de obicei prin mastile pe care le porti mai degraba decat prin ceea ce esti tu cu adevarat, iar aceasta imagine te face sa te simti in castig, implicit sa devii mai sanatos.

Cand pierzi imaginea, deoarece o persoana  ”fara suflet”  te-a umilit in fata celor  care aveau o parere pozitiva despre tine, te superi, uneori atat de tare incat ajungi sa te imbolnavesti. Pentru tine imaginea in fata celorlalti era unul din cele mai importante lucruri din viata, acum nu mai poti iesi din casa si singurul lucru pe care iti vine sa faci e sa fugi undeva depare, poate in alta tara (unde probabil o sa-ti construiesti din nou acea imagina falsa de la zero, fara ca cei din jur sa aiba cea mai mica banuiala ca tu de fapt te prefaci).

Nu ar fi atat de grav daca aceste pierderi ne-ar supara si atat, mai grav este ca ne si imbolnavesc fizicdeoarece sunt impotriva naturii noastre de castigatori/campioni.

Era o vorba: “ala daca nu castiga ceva de pe urma ta, nu e sanatos” – si reflecta cat se poate de bine realitatea. Oamenii nu pot fi in pierdere, si chiar daca nu sunt constienti de asta, o simt puternic in interiorul lor. Nici eu, si nici tu cel care citesti nu putem face ceva care ne face sa ne simtim in pierdere. Eu n-as scrie acest articol daca nu as gasi un castig in el. Tu nu l-ai citi daca nu ai spera la un castig din aceasta lectura. Totul in deciziile noastre se imparte in castig si pierdere.

Ok, cred ca e tot clar pana aici: pierdere = imbolnavire,  castig = insanatosire

Dar nu pot trece mai departe, pana nu dau si alte exemple de pierdere, nu atat de spectaculoase ca cele de mai sus, insa esentiale pentru a intelege mesajul acestui articol.

Pierderile mici

1. Celulele  (de exemplu)

Asa cum am spus mai sus, pierdem zilnic in jur de 1 milion de celule. Da, si eu si tu, si fiecare dintre noi – nimeni nu este scutit.

Insa ceea ce este interesant este ca la aceasta pierdere NIMENI nu se supara, chiar deloc. Sau poate exista oameni tristi din cauza asta, insa eu cel putin n-am vazut in viata mea un om care sa-si planga “sarmanele celule decedate” (poate am prea putina experienta de viata).

Asadar te intreb: De ce nu te superi ca pierzi atat de multe celule, insa te superi cand te lasa iubitul/iubita.

Mda, ai putea sa-mi raspunzi : “Pentru ca ea are mai multe celule”.

Ideea care vreau s-o subliniez este ca prima situatie o PERCEPEM ca fiind o pierdere (pierderea iubitei), in timp pe cealalta (pierderea celulelor) nu o percepem, adica nu realizam ca in acest moment de fapt cad de pe noi cateva mii de celule.

Si chiar daca devenim constienti de aceasta pierdere de celule, o vedem/percepem ca pe un mers natural al lucrurilor, asadar ca pe un castig. Pe principiul, atata timp cat imi pierd celulele zilnic, inseamna ca raman sanatos, deoarece celulele moarte cad si nu stau sa putrezeasca pe mine. Asadar aceeasi pierdere de celule a devenit un castig in momentul in care AM ALES s-o percep ca si un castig.

2. Timpul

Un alt exemplu sugestiv. Se pierde incet secunda dupa secunda, insa, la fel, n-am vazut niciun om care sa planga dupa secunda care tocmai s-a dus, deoarece nu e constient de aceasta pierdere. Secunda se duce se pierde, insa omu n-o percepe ca pierdere. In schimb realizeaza  ca a pierdut 20 de ani de viata incepe sa simta din plin sentimentul pierderii.

De ce se intampla asta?

Deoarece PERCEPE pierderea, CREDE ca intradevar a pierdut ceva.

Pe de alta parte, alt om poate spune mi-am folosit ultimii 20 de ani  pentru a-mi construi o cariera, pentru a invata lucruri noi, sau, la fel de bine, pentru a ma relaxa si a ma bucura de viata nefacand nimic… si sa vada ca un CASTIG oricare din aceste situatii.

Diferenta este si aici de perceptie, un om poate vedea relaxarea ca o pierdere de vreme in timp ce altul o poate vedea ca un castig. (aceeasi relaxare)

Altul poate percepe statutul de angajat ca o pierdere, deoarece visul sau de mic era sa devina patron, in timp ce altii ar da orice pentru un serviciu stabil care sa-i ofere strictul necesar pentru un trai decent. Acelasi loc de munca, reprezina o pierdere pentru cel care vrea sa devina patron, si un castig pentru cel care isi cauta un loc de munca sigur si comod.

Intrebare:

A inteles toata lumea ca pierderea si castigul tin exclusiv de perceptia MEA ?

EU DECID daca sunt in castig sau in pierdere, eu aleg sa vad lucrurile din jur ca fiind un castig sau, din contra, ca fiind o pierdere.

 

La fel, EU DECID daca a munci este o pierdere de vreme si singurul scop (castig) in viata este relaxarea, asa cum tot EU DECID sa vad relaxarea ca o pierdere de vreme si munca ca pe un castig.

In realitate niciuna din afirmatii nu este corecta cand vorbim de sanatate.

Pentru a ne insanatosi e nevoie sa vedem relaxarea ca un castig si munca tot un castig. Si orice alt lucru ca un castig (un dar de Sus, daca vrei).

“NIMIC nu e pierdere, si ORICE e castig  – aceasta este formula sanatatii, gandirea oamenilor sanatosi.


Societatea ne invata (prost) ca este mereu nevoie sa sacrifici (sa pierzi) ceva, pentru a castiga altceva.

E nevoie sa fii la inceput nefericit pentru ca apoi sa poti fi fericit.

E nevoie sa traiesti in pierdere, sa-ti refuzi/reprimi dorintele pentru a abia apoi sa poti experimenta castigul.

Normal ar fi fac exact ce-mi place, adica sunt in castig, pentru ca si in viitor sa fiu tot in castig, si nu e nevoie sa pierd NIMIC pentru asta.

La noi se spune peste tot:

“Sacrific/Pierd distractia pentru cariera”

“Sacrific/Pierd timpul pentru munca”

“Sacrific/Pierd liberatea pentru scoala”

“Sacrific/Pierd libertatea sexuala  pentru familie”

“Pierd/Cheltuiesc banii pe cresterea copiilor”

Nu, nu, nu.

Desi pentru lumea aceasta (intoarsa pe dos) in care traim lucrurile de mai sus ne suna cumva normal si obisnuit, pentru BIOLOGIA noastra pierderea este INTOLERABILA, indiferent cat de mica e.

“Sanatatea noastra nu suporta pierderea”

Astfel pentru a satisface nevoia de castig a biologiei noastre e nevoie sa fim 100% in castig. Castigatori in perioada in care muncim pentru a obitne un lucru, si la fel de castigatori in perioada in care culegem roadele  acelei munci.

Eu sunt in castig acum cand scriu acest articol, si n-o sa fiu cu nimic mai in castig cand il voi termina de scris, ci voi fi 100% in castig exact cum sunt ACUM la momentul scrierii. Cand zic “suta la suta in castig”  inseamna ca mai in castig de atat (cat sunt acum)  NU se poate.

E ca si cum ai spune:

“Nimic nu ma poate face mai fericit decat sunt deja”

Daca acum cand lucrez sunt in maximul implinirii, adica in castig total, cum voi putea fi si mai fericit dupa ce voi termina, daca sunt deja la maximum ?

Asadar la nivel de PERCEPTIE trebuie ca toate lucrurile pe care le facem, fara exceptie, sa fie UN CASTIG:

Cand muncesti esti la fel de “in castig” ca si cand pirmesti salariul.

Invatatul este la fel de implinitor ca si luarea examenelor.

Orice drum/calatorie este la fel de satisfacatoare ca si sosirea la destinatie.

 

Kahlil Gibran face referire la aceste aspecte in capodopera “Profetul”, unde ne sugereaza ca daca nu putem gasi placere in munca pe care o facem, ne este mai de folos sa cersim de la cei care cu bucurie isi castiga banii. Nu stiu pentru “omul modern” cat de ok suna asta, insa pentru Biologia noastra este cu siguranta un indemn sanatos:

 

‎”Când munciţi deveniţi un fluier, prin care murmurul orelor se schimbă în cântece.

‎Dar ce înseamnă să munceşti cu dragoste?

Înseamnă să ţeşi stofa cu fire toarse din sufletul tău,
ca şi când iubita‑ţi ar trebui să o poarte,

Înseamnă să clădeşti o casă cu tragere de inimă,
ca şi când iubita‑ţi ar trebui să o locuiască,

Înseamnă să semeni boabele cu duioşie, iar spicele să le seceri cu bucurie,
ca şi când iubita‑ţi ar trebui să mănânce pâinea caldă,

Înseamnă să pui în toate lucrurile pe care le faci o fărâmă din sufletul tău.

Şi, dacă nu poţi să munceşti cu dragoste ci cu scârbă,
atunci mai bine părăseşte lucrul tău şi aşează‑te la poarta templului
spre a primi pomană de la cei care cu bucurie muncesc

Iar dacă, cu nepăsare, vei face pâinea, va fi o pâine amară,
care nu va potoli decât pe jumătate foamea omului.

Deoarece dacă, fără tragere de inimă, vei stoarce mustul din struguri,
atunci nepăsarea ta ca o otravă se va răspândi în acel vin.

Şi chiar dacă vei cânta asemeni îngerilor, dar nu vei iubi cântecul,

auzul oamenilor va rămâne surd la glasul zilei ca şi la acel al nopţii.”
-Citat din cartea “Profetul” de Kahlil Gibran -

 

 

Un alt aspect important in ceea ce priveste perceptia castigului, este modul in care ne raportam la timp.

Timpul NU il pierdem niciodata, ci il transformam.

Pur si simplu expresia “pierd timpul” sau “pierd vremea” nu este adecvata, deoarece ne autoinducem perceptia pierderii (care asa cum am stabilit, e impotriva naturii).

Timpul putem doar sa-l transformam.

Transform timpul in munca, sau la fel de bine in relaxare, stat la soare, iesit in orasodihna sau somn.

Pot transforma timpul in distractie, in ascultatul muzicii, in statul pe interenet si asa mai departe… insa niciodata nu-mi induc credinta ca AM PIERDUT timp, ci totul trebuie perceput ca o forma de CASTIG.. In orice exista un castig, chiar daca este unul doar de experienta, tot castig se numeste.

PIERDEREA  NU  ESTE  SANATOASA  chiar daca este de timp, bani, secunde, fire de par din cap, ceule moarte sau orice altceva. Sau mai bine zis perceptia pierderii, ca nimic nu este pierdere decat daca eu ALEG s-o percep astfel, refunzand in acelasi timp sa observ si partea buna a lucrurilor, CASTIGUL.

 

Nu exista neutralitate

Unii pot zice: Eu nu sunt nici in castig, nici in pierdere”

Si cand aud asta imi vin in cap vorbele lui Isus “nu poti sluji la doi stapani odata”, sau intr-o dimensiune mai practica: “nu poti merge in fata si in spate in acelasi timp, asa cum nu poti fi cald si rece in acelasi timp.

Nu poti fi si in castig si in pierdere in acelasi timp, dar nici sa nu fii in niciuna din ele nu se poate. Ori in castig, ori in pierdere, nu exista cale de mijloc.

E absoluta nevoie (pentru biologia noastra) sa fim MEREU IN CASTIG in tot ce facem si niciodata pierdere. Oamenii recunoscatori, care sunt multumitori pentru exact atat cat primesc, gasesc foarte usor si natural sa traiasca in castig, deoarece recunostinta aduce cu sine perceptia castigului.

Sunt mereu castigator, invingator, campion

Aceasta este natura noastra, asa am fost creati. Omul nu poate fi pierzator, a fost creat pentru a fi mereu un CASTIGATOR – iar sanatatea noastra depinde de aceasta.

Nu, nu zic ca este usor, insa este posibil.

Toti oamenii au diferite probleme pe care ALEG sa le perceapa ca fiind pierderi, si nu vor nici un ruptul capului sa vada castigurile din ele.

* Unii au avut parinti care n-au stiu cum sa ii creasca sanatos si sa le ofere iubirea si ajung la batranete fara a reusi sa treaca peste aceste probleme.

* Altii au suferit pierderi, au pierdut persoane dragi, le-au murit copii, parinti, frati, surori –  facand rani adanci peste care nu au reusit sa treaca.

* Altii simt ca au pierdut sanatatea prin bolile pe care le au, prin handicapuri ori prin organele care le-au fost extirpate.

…si cate alte exemple ar fi in acest sens, insa ADEVARUL este aceeasi indiferent cat de greu e de acceptat:

PIERDEREA nu este decat O PERCEPTIE

* Mor sute de milioane de oameni in fiecare an si asta nu ma afecteaza deloc, insa daca o face vre-un apropiat de-al meu simt o pierdere irecuperabila.

* Cancerul omoara anual peste 500 de mii de oameni si nu simt nicio pierder ein asta, insa daca fac eu cancer, sau vre-un apropiat de-al meu, simt pierderea din plin.

In realitate insa, lucrurile sunt aceleasi, dar modul in care le PERCEP EU este determinant pentru starea mea de sanatate (ca despre asta vorbim).

Cand suferim o pierdere, oricat de dureroasa ar fi, cel mai bun lucru pe care-l putem face este sa cautam CASTIGUL din acea experienta.

* Te-a dat afara de la serviciu, insa ai castigat timp pentru a te reorienta si a o lua de la inceput intr-un alt loc. Daca n-ai dispozitia sa vezi lucrurile la modul acestea, fa-o macar de dragul sanatatii.

* Te-a lasat iubitul/iubita si ti-a dat posibilitatea de a experimenta o relatie cu un alt partener, cine stie, poate chiar mai frumos, mai bogat si mai destept. Sau poate pentru a te invata ca “nu este ea singura fata din lume asa cum iti imaginai” – cea din urma este o lectie foarte utila din care se trag o gramada de castiguri pe termen lung.

* Cunosc o gramada de oameni care au avut probleme, in special de sanatate, care afirma cu convingere “Daca n-as fi avut aceste probleme as fi pierdut multe lectii importante”. Sunt sigur ca cunosti si tu astfel de exemple, si sunt si mai sigur ca poti spune asta doar uitandu-te in trecutul tau.

Orice om are probleme, e inevitabil, insa atata timp cat ALEGEM sa vedem problemele ca un castig, chiar si unul de experienta daca nu de altceva, o facem spre binele sanatatii noastre fizice.

Acestea fiind spuse probabil te intrebi:

Cum pot fi castigator in relatie cu ceilalti ?

Adica trebuie sa existe mereu un invingator si un invins. Nu se poate ca intr-un meci de tenis sa castige ambii jucatori, cum nu se poate nici intr-un meci de fotbal sa castige ambele echipe cate 3 puncte.

Cu totii am fost creati pentru a fi campioni, insa ce facem cand si eu vreau sa fiu numarul unu si si tu vrei sa fii numarul unu ?

Iar raspunsul la aceasta intrebare l-a spus inca de acum 2000 de ani un tip deosebit de intelept:

“Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!”

Acuma sa ne imaginam un meci in care Steaua face tot posibilul ca Dinamo sa castige, in timp ce Dinamo nu se lasa deloc mai prejos sa face tot ce-i sta in putinta s-o faca pe Steaua castigatoare. Si cel care ar reusi sa-l faca pe celalalt invingator, ar fi adevaratul castigator.

Afirmatii care implica respectarea celorlalti, iubirea sau  daruirea par absurde intr-o lume a competitiei. Totusi fa nu scurt exercitiu de imaginatie in care fiecare om isi stabileste ca scop respectarea celorlalti si isi gaseste CASTIGUL contribuind la  dezvoltarea si ascensiunea celorlalti.

 

Un exemplu din viata de zi cu zi

Vine la mine veciu’  de peste drum si ma roaga:

“Buna vecine, vii sa ma ajuti sa car niste lemne in gradina ?” (Cand spune asta se refera s-o faci fara bani).

Si eu imi spun in gand: “Da ce, eu sunt mai prost ?!?…sa duc sa-l ajut asa pe gratis, si sa profite de mine ca de ultimul fraier ? Nu ma duc!”

Iar vecinului ii spun politicos ca am altceva in program, desi nu aveam nimic in afara de uitatul la televizor.

Acum intrebarea intrebatoare:

De ce am procedat astfel  ?

Pentru ca firea  mea, si implicit Biologia mea NU SUPORTA PIERDEREA !

Eu nu pot sa pierd, practic nu pot pierde si nici macar NU E VINA MEA, asa am fost creat, asa e natura mea (si a oricarui om) –  intolerabila la pierdere.

Asadar nu pot lasa pe nimeni sa profite de mine, si daca o fac cel mai probabil ma voi si imbolnavi fizic.

 

Si uite asa vecinul nostru decide sa ceara ajutorul altui vecin, Gheoghe,  cu care se intelege bine.

Si ii spune “Buna Gheorghe, ma poti ajuta cu lemnele alea ?”

Iar Gheorghe sta o secunda si se gandeste “Hei eu tocmai imi propusesem sa fac mai multa miscare in aer liber si pe langa asta imi face deosebita placere sa petrec timp cu vecinul meu, deoarece ne gasim mereu subiecte interesante de discutat.”

Dupa aceasta scurta meditatie, raspunde politicos: “Da”

Din nou aceeasi intrebare:

DE CE a acceptat Gheorghe sa-i ofere ajutor? 

A acceptat deoarece socoteste ca EL ARE UN CASTIG DIN ASTA.

Pentru el “se merita” sa lucreze, mai ales daca are si cu cine discuta, si in plus el prefera sa faca miscare in natura decat sa  mearga la sala de fitness.

Daca nu ar fi avut un castig IN NICIUN CAZ NU AR FI ACCEPTAT, si daca cumva ar fi, ar face-o din rusine sau obligatie, decizie care i-ar dauna sanatatii, deoarece el se va afla in PIERDERE - cineva profita de pe urma lui, iar asta e insuportabil pentru biologia noastra.

E o minciuna ca cineva poate sa piarda si sa fie bucuros cu asta. Nimanui nu-i place sa piarda !

Pe de alta parte oricine poate gasi castigul in orice face, indiferent cat este neplacut este acel lucru, omul poate ALEGE sa gaseasca ceva de castigat in toate acestea.

Si aici imi vin in minte emisiunile de tip “Fear Factory” in care concurentii trebuie sa manance toate scarboseniile, de la testicule crude pana la caracatite vii care ti se zbat in gura. Si culmea, reusesc s-o faca cu bucurie chiar , deoarece ei sunt concentrati pe CASTIGUL pus la bataie in concurs, si anume  de 50.000 de dolari.

Daca ar considera probele din concurs ca fiind o pierdere, probabil ar face pe loc hepatita, cum se face cand mananci ceva ce simti ca ti-e greata, implicit ai o pierdere.

 

Vindecarea prin altruism,
sau castigul din  ”pierdere”

Omul ramane sanatos atata timp cat este in castig si cand ESTE ceea ce a fost facut sa fie. Am scris “este”, nu “devine”. Noi nu trebuie “sa devenim” altruisti, sau buni, sau fericiti, sau iubitori, sau sanatosi – toate acestea sunt in natura noastra. Ele apar de la sine cand ne dam la o parte si le lasam sa se manifeste. Nu la fel stau lucrurile cu egoismul, pierderea si celelalte lucruri pe care le facem impotriva naturii, impotriva firii.

 

La fel cum marul face mere, pentru ca e in natura lui, e in mersul natural al lucrurilor, asa si omul trebuie sa traiesca in altruism. El trebuie sa daruiasca pentru a ramane sanatos. Si nu doar ca trebuie sa fie altruist, dar sa-si si gaseasca CASTIGUL in asta. Si cu cat e mai in castig cu atat ofera si mai mult.

“Cand omul e in castig, el OFERA. Cand e in pierdere CERE.

Orice om care este in castig ARE. Si daca are ceva, poate OFERI si altora din ce are .

Pe de alta parte orice om care este in pierdere NU ARE, si drept urmare nu poate oferi nimic celor din jur, ci poate doar sa CEARA.

Dar am stabilit deja mai sus ca pierderea si castigul tin de PERCEPTIA NOASTA, adica de cum ALEGEM noi sa vedem lucrurile.

Sunt oameni care abia au ce manca in tările sarace, insa isi gasesc castigul in lucrurile pe care le au. Sunt recunoscatori pentru ceea ce au, fie ca e vorba de sanatate, de  doua maini si doua picioare si  de macare si apa cat sa poata supravietui. Totusi daca ei se afla in castig, si sunt recunoscatori cu ce au, iti vor OFERI ”ceva” cand mergi la ei. Un zambet. Da, au o gura, si o folosesc pentru a-ti oferi ceva un zambet.

Luand un exemplu al omului modern, care are mult peste omul acela sarac, insa el sufera o pierdere din cauza ca l-a lasat prietena, sau din cauza ca a fost dat afara de la serviciu sau orice alt lucru de acest fel,  si intra in depresie. Si nu doar ca NU are ce oferi celorlalti, dar le CERE mereu ceva celor din jur si NIMIC din ceea ce i se ofera nu poate sa-l multumeasca.

Asadar facem un update, scopul nostru este nu doar sa fim castigatori, ci si putrezi de bogati.

Castigatori in tot, bogati in tot. Bogati in iubire, in zambete, in bunatate, in binefaceri si de ce nu bogati in bani, in averi materiale, in impiniri prfesionele. Cu cat mai bogati vom fi in tot, cu atat mai mult vom avea de oferit.  Insa pentru aceasta nu avem voie sa fim nicicodata, nici macar o secunda in pierdere.

Si daca suntem bogati, ne si purtam cu un om bogat. Si vorbim ca un om bogat. Si mergem ca un om bogat. Si tot ce facem, chiar si cel mai mic lucru, il facem ca un campion putred de bogat.

Uitati-va la campionii din orice domeniu, uita-ti-va cum merg, cum se poarta, cum vorbesc. Ei  SIMT ca sunt bogati si au ceva de oferit. Insa adevarul este ca cu totii avem, cu totii suntem campioni, daca nu in saritura cu prajina, macar in campionatul mondial de oferit zambete celor din jur putem sa ne inscriem cu sanse serioase la podium. E usor sa devii campion la oferit zambete, oricine poate.

Apoi uitati-va la oamenii bogati, cum se poarta, cum zic celor din jur: “Ia mă, ia de aici de am destul. Ia si tu mă, si tu , si tu , si toti care vor, ca am de unde si am cu ce… hahahaha “.

Asa am fi si noi daca am fi bogati in dragoste, am oferi-o tuturor fara sa ne fie frica ca ni se termina, doar avem destula, chiar mai multa decat putem cheltui. Sau bogati in zambete. Sau bogati in bucurie, pentru a o oferi celor din jur. Sau bogati in bani, de ce nu, cate lucruri bune se pot face cu banii, mai ales cand sunt multi.

Insa dincolo de toate acestea scopul nostru, natura noastra este sa fim CAMPIONI IN IUBIRE. (atentie, iar am scris “sa fim”  si nu  “sa devenim”)

Iubirea este sinonima cu daruirea, sau altruismul, sa sacrificiul facut cu bucurie, cu sentimentul castigului.

In iubire nu exista pierdere. Daca iti daruiesc ceva si scocotesc ca am pierdut ceva, nu inseamna ca te iubesc. Pot spune ca am facut un sacrificiu pentru tine, insa niciodata ca te iubesc.

Cum sunea si Octavian Paler:  ”Poti darui fara sa iubesti, insa nu poti iubi fara sa daruiesti”

Cam asa  stau lucrurile, daruirea, sacrificiul, altruismul sunt sinonime cu iubirea cand acestea sunt facute cu bucurie, ca si un castig, fara alte asteptari.

Pe de alta parte tot sacrificiul, tot daruirea, tot altruismul NU AU NIMIC de-a face cu iubirea cand sunt DIN OBLIGATIE, DIN RUSINE, FARA BUCURIE, CA O PIERDERE sau impotriva propriei vointe.

Sentimentul CASTIGULUI face diferenta.

 

Gandeste-te ca iubesti pe cineva: pe fiul tau de exemplu, sau pe sora ta, sau pe sotia ta sau pe iubita ta.

Si vine o zi cand trebuie sa faci un sacrificiu pentru cel iubit. Nu stiu orice, sa-i platesti intrarea la film, sa-i cumperi un cadou, sa-i donezi un rinichi, sa iei o bataie in locul ei, sa renunti la tine pentru el sau orice alt lucru de acest tip.

Cum o sa primesti vestea cand afli ca trebuie sa faci un sacrificu /?

Cu BUCURIE. Ca un CASTIG.

Sunt bucuros ca-mi pot manifesta iubirea oferindu-ti ceva,  si nu socotesc acest lucru ca o pierdere, ci doar ca si castig. Oho, si inca imi doresc sa am parte de cat mai multe momente de acest fel, ca asta este CASTIGUL MEU, sa ma sacrific cu bucurie pentru cel pe care-l iubesc.

Si daca am ocazie sa mor pentru el, cu atat mai bine, e un castig, un motiv de bucurie pe care chiar nu credeam c-o sa am ocazia sa-l traiesc, dar uite ce noroc pe mine ca-mi pot manifesta iubirea la acest nivel.

Cred ca e mult mai implinitor decat sa mori astfel decat s-o faci intr-un zbor turistic in spatiu de cateva sute de mii de euro, deoarece simteai ca deja planeta Pamant e plictisitoare pentru tine.

Sau un exemplu cu banii. Imagineaza-ti ca-i platesti un suc copilului tau, sau iubitei tale, sau fratelui tau e care-l iubesti si te bucuri enorm ca si posibilitatea sa strici 10 lei pentru a oferi un suc. Asadar esti in CASTIG, in iubire.

Pe de alta parte, cand aceeasi 10 lei ii pierzi din portofel si te gandesti, of la naiba, am pierdut 10 lei. Percepi acel lucru ca o pierdere, insa aceeasi “pierdere” cand este pusa in slujba IUBIRII devine un castig.

Acuma de dragul biologiei, si al sanatatii noastre ar fi indicat sa ne gandim ca si acei bani pe care i-am pierdut din neatentie, vor fi gasiti la un moment dat de un om care are mare nevoie si sa va bucura de ei, iar noi ne vom bucura alaturi de el, cum ne indeamna si apostolul Pavel: “Bucurati-va cu cei ce se bucura…”. Facem asta pentru a ramane in perceptia CASTIGULUI si pentru a avea grija de sanatatea noastra.

Cu niciun chip nu trebuie sa mai  lasam pierderea sa-si mai faca loc in viata noastra, sub nicio forma.

 

Adevarata bucurie si adevaratul CASTIG se afla in DARUIRE

Nu mai credeti iluziile  “eu imi adun”, “eu imi fac”, “eu ajung”. Sunt minciuni ! Si minciuna imbolnaveste. Individualismul imbolnaveste. E distrucitva convingerea ca traiesc undeva separat de tot ce ma inconjara, cand de fapt sunt intr-o legatura permanenta cu tot ce exista (da, e vorba si de oameni).

Adevarul, in schimb, aduce cu sine bucuria, dar si sanatatea.

Si adevarul inseamna FAC TOTUL PENTRU A OFERI.

Da tot, inclusiv PRIMESC. Primesc tot ce ma ajuta sa devin un dar si mai mare pentru lume. Nimic nu refuz, deoarece cu cat am mai mult cu atat pot oferi mai mult.

Primesc posibilitatea de a studia la o facultate, primesc posibilitatea de a munci, primesc tot ce au cei din jur sa-mi ofere doar pentru a avea posibilitatea sa ofer si mai mult decat o fac acum.

Iubirea in relatiile de cuplu

Oamenii se imbolnavesc in relatiile de cuplu din cauza saraciei, si ma refer la saracia in iubire.

Eu sunt sarac, deci CER iubire de la tine iar tu, daca esti la fel de sarac ca mine (sau mai rau) faci la fel.

Ba mai mult, pentru a te forta sa-mi oferi iubire, eu iti ofer primul, pentru ca ma gandesc ca daca eu iti ofer cu o sa te simti OBLIGAT sa mi-o intorci.

Pana aici nimic grav.

Grav devine cand partenerul, din cauza ca este si mai sarac in iubire decat tine, REFUZA sa o ofere, ca vorba aia nici nu are de unde.  In situatia aceasta avem doi oameni cu rezervoarele goale, insa fiecare isi imagineaza ca celalalt este o benzinarie.

Si ce se intampla cand eu ofer si nu primesc nimic inapoi ?

Ma vad in PIERDERE si  imi spune “Da’ ce, eu sunt mai prost? Ala ma ia de fraier, eu sa-i ofer lui tot, si el mie nimic ? NU MAI OFER NICI EU NIMIC

Si cand intra in acest tipar, in care refuza sa mai ofere omul  se imbolnaveste. Deoarece iese din natura lui de om castigator, bogat si altruist.

Si uite asa relatia care ar fi trebuit sa aiba la baza iubirea, ajunge o sursa de epuizare reciproca care duce incet dar sigur spre extenuare. Din pacate pentru toate aceste greseli in gandire primul care are de suferit este corpul fizic. Dar e si acesta un CASTIG, pentru ca un corp bolnav este un semnal prin care ni se transmite ca facem o greseala in gandire (cei drept, mesajul trebuie decodat).

 

E dincolo de explicatii, e ceva ce trebuie trait, simtit, experimentat.

SINGURUL CASTIG adevarat este reprezentat de ceea ce poti oferi celui pe care-l iubesti. Punct.

Mai departe, partea cu asteptarile nu mai face parte din castig,  deoarece a astepta/a cere spune despre mine ca sunt in PIERDERE, ca sunt sarac.

Daca poti iubi astfel o singura persoana e foarte bine, daca poti iubi mai multe cu atat mai bine.

Probabil te intrebi:

Ce fac cu oamenii care refuza sa-mi primeasca ajutorul / daruirea /iubirea ?

Pai ne putem uita in natura. Daca merg la un pom, un prun de pilda, si ii rup toate crengile in afara de una.

Ce va face prunul ?

Se va supara pe mine si nu va mai face prune?  Va arunca cu crengile dupa mine ?

In niciun caz. El imi va darui prune de pe creanga pe care o mai are, deoarece STIE ca aceasta ii este menirea, sa daruiasca prune, iar daca nu-si indeplineste aceasta menire isi pierde sensul, nu mai e prun.

Asa si noi oamenii, trebuie sa fim orbi si surzi sa orice critica. Insensibili la orice agresiune si in special sa n-avem nicio asteptare de la ceilalti, mai ales in ceea ce priveste iubirea. Noi trebuie sa oferim, punct. De aici incolo nu mai e treaba noastra.

Asteptarea iubirii din partea celorlalti NU intra in fisa postului nostru, nici macar nu se pomeneste ceva de ea, insa daruirea / iubirea este indispensabila.

Daca paralizam si ne ramane un singur deget valid, acela trebuie sa-l punem in slubja iubirii, in folosul celorlalti.

Nu prea crezi ca se poate iubi cu un singur deget, asa-i  ?

Ei bine se poate, si a demonstrat-o in tip acu ceva ani cand s-a oferit sa faca traducerea bibliei din greaca si ebraica in chineaza.  Pe parcurs a paralizat de la gat in jos si i-a ramas un singur deget valid, si astfel si-a dus lucrarea la bun sfarsit. I-a luat 27 de ani. Acum la cati chinezi exista in lume, ce mare dar cultural si spiritual a face acest om poporului chinez (adica la peste 1 miliard de oameni) cu UN SINGUR DEGET. Nu stiu de voi, dar a oferit sigur mult mai mult decat mine, om sanatos.

Despre asta e iubirea, despre daruire. Si acesta este marele  CASTIG din viata noastra.

Atentie, a nu avea asteptari de la ceilalti inseamna si a nu avea pretenitia ca ceilalti sa-ti accepte iubire.

Noi tindem deseori sa zicem “daca el nu vrea sa accepte ce am eu de oferit, NU MAI OFER NIMIC. Si apoi culmea, ne imbolnavim.

Hei, ai uitat, scopul tau e sa oferi ?

Sau te-ai gandit ca poate acel om nu are in acel moment nevoie de ce ai tu de oferit ?
Te-ai gandit sa incerci si cu altceva, in afara de bani de exemplu ?

Daca un om nu-ti accepta iubirea iar tu te superi din cauza asta este EXCLUSIV problema TA, deoarece tu esti in PIERDERE. Tu esti cel care cersesti acceptarea de la el, iar asta nu e iubire. E orice altceva in afara de iubire, deoarece iubirea nu poate fi suparata niciodata, nu are cum.

Ea OFERA si este fericita,.

Daca o accepti ea (iubirea) este fericita. Daca nu, este la fel de fericita.

Si imi vine in minte primirea de care a avut parte Isus cand a venit sa ne iubeasca.
Nu doar ca am refuzat sa-I  primim iubirea, dar am l-am mai si rastignit si omorit, asa inloc de “multumesc” pentru ca ne-a iubit neconditionat.

Nu intamplator dau acest exemplu, este unul foarte actual. Sa nu te miri daca oamenii te vor “rastigni” pentru ca iti manifesti iubirea. Nu la propriu, ci in sens mai rafinat: “lasa-l ca-i nebun saracu, nu stie ce vorbeste”, “asa ceva nu se poate”, “e dus cu pluta” etc. .

Ideea de retinut ar fi ca noi trebuie sa fim MEREU IN CASTIG, iar castigul nostru sa fie DARUIREA cu bucurie si fara asteptari. Astfel nu mai avem cum sa fim in pierdere, e imposibil, decat daca avem asteptari ascunse de la ceilalti (inclusiv asteptarea ca celalalt sa primeasca ce avem noi de oferit).

Mereu campioni cand vine vorba de respectarea celor din jur. Si inca campioni mondiali.

Campioni la oferit bucurie si zambete celorlalti.

Campioni cand trebuie sa daruim, si pe ultimul loc (acolo la retrogradare) in ceea ce priveste asteptarile de la ceilalti

Spunea la un moment dat Isus: “daca cineva iti ia haina, da-i si camasa ! “. Mai poti fi in pierdere cand gandesti in acest mod ? In niciun caz.

Si acelasi Isus ne da un citat sugestiv despre ce inseamna daruirea fara asteptari:

 

“Faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb
Şi răsplata voastră va fi mare.

Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, 
nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi,

ca NU CUMVA să te cheme şi ei la rândul lor pe tine, 
şi să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut.

 Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi. 

Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească.”

-  Luca  14  -

E interesant ca Isus ne indeamna chiar sa fim atenti ca NU CUMVA sa primim rasplata pentru binele care-l facem altora (sau pentru iubirea ce le-o oferim) – pentru a dobandi astfel adevaratul castig, si anume cel al daruirii.

In final avem o conferinta cu Dr. Horst Muller care vorbeste pe larg despre legatura dintre sanatate si castig respectiv pierdere.

 

Alte conferinte ale lui Horst Muller pe aceasta tema le gasiti  >>AICI<<

Toate cele bune,
Razvan

 

Daca ti-a placut articolul ABONEAZA-TE GRATUIT la site-ul nostru pentru a primi PERIODIC articole despre sanatate. Pentru aceasta intrdu adersa ta de E-mail in formularul de mai jos:

Introdu aici adresa TA te E-Mail pentru a te abona GRATUIT la Vindecator.com
Astfel vei primi saptamanal pe adersa ta de E-Mail,  SFATURI practice pentru sanatate.
Vindecator.com Ghidul tau intr-ale sanatatii